2 intrări

10 definiții

faultat1 sns [At: DA ms / P: fa-ul~ / E: faulta] 1-2 Faultare (1-2).

faultat2, ~ă a [At: DA ms / P: fa-ul~ / Pl: ~ați, ~e / E: faulta] 1-2 Care a suferit un fault (1-2).

faulta vt [At: DEX / P: fa-ul~ / Pzi: ~tez / E: fault] 1-2 A comite un fault (1-2).

FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.

FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.

faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză

faultá vb. (sil. fa-ul-), ind. prez. 1 sg. faultéz, 3 sg. și pl. faulteáză

FAULTÁ vb. I. intr. A comite un fault. [Pron. fa-ul-ta. / < engl. fault].

FAULTÁ vb. intr. a comite un fault. (< engl. fault)

A FAULTÁ ~éz 1. intranz. A comite un fault. 2. tranz. (sportivi din echipa adversă) A ataca nereglementar, comițând un fault. [Sil. fa-ul-] /<engl. fault

Intrare: faulta
  • silabație: fa-ul-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) faulta faultare faultat faultând singular plural
faultea faultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) faultez (să) faultez faultam faultai faultasem
a II-a (tu) faultezi (să) faultezi faultai faultași faultaseși
a III-a (el, ea) faultea (să) faulteze faulta faultă faultase
plural I (noi) faultăm (să) faultăm faultam faultarăm faultaserăm, faultasem*
a II-a (voi) faultați (să) faultați faultați faultarăți faultaserăți, faultaseți*
a III-a (ei, ele) faultea (să) faulteze faultau faulta faultaseră
Intrare: faultat
faultat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faultat faultatul faulta faultata
plural faultați faultații faultate faultatele
genitiv-dativ singular faultat faultatului faultate faultatei
plural faultați faultaților faultate faultatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)