53 de definiții pentru fasole

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FASOLE s. f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsule, fasule s. f.] – Din ngr. fasóli.

FASOLE s. f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsule, fasule s. f.] – Din ngr. fasóli.

fasole sfs [At: (a. 1793) URICARIUL VI, 168 / V: (reg) ~lă, fasulă, fasule, fansulă, fansule, fajolă, făsulă, făsule, păsulă, păsule sf făsui, păsui sm / E: ngr φασόλι] 1 (Șîc; reg ~-albă, ~-albăstruie, ~-arici, ~-bobică, ~-boambe, ~-bambulea, ~-cereșele, ~-clujene, ~-copăcei, ~-cușulenci (pestrițe), ~-cu-araci, ~-cu-hărac, ~-cu-par, ~-cu-pui-galbeni, ~cu-stâlp, ~-cu-bobul-bălțat, ~-cu- vițe, ~-curve, ~-de-arac, ~-de-arac-pestriță, ~-de-grădină, ~-de-harag, ~-de-lună, ~-de-lună-albă, ~-de-oloagă, ~-de-par, ~-de-porci, ~-de-unt, ~-de-zahăr, ~-flageruț, ~-fără-vițe, ~-fideluță, ~-franceză, ~-franțuzească, ~-gălbănuță, ~-galbenă, ~-galbenă-de-plat, ~-galbene, ~-galbină-aurie, ~-gogoneață, ~-granat, ~-grasă (-oloagă și ~-de-rudă), ~-grase, ~-grasă-gălbuie, ~-grasă-oloagă, ~-grasă-pe-arac, ~-grănac, ~-gura-rândunicii, ~-jumătate-bombe, ~-lată, ~-linte-măruntă, ~-lungă, ~-mărunțică, ~-metru, ~-moldovenească, ~-negre, ~-oacheșă, ~-obădată, ~-oloagă, ~-oloagă-de-Dobrogea, ~-oloagă-ca-pucioasele, ~-oul-păsării, ~-oușoare, ~-ovreiască, ~-pestriță, ~-plumbușori, ~-popească, ~-pucioasă, ~-putără, ~-rangău, ~-roșie, ~-sălaică, ~-sântiliese, ~-șerpi, ~-tărcată, ~-tufoșă, ~-țigăncușă, ~-țucără, ~-urcătoare, ~-uriașă, ~-verde) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, roz sau roșii, ale cărei păstăi și semințe sunt folosite în alimentație Si: (reg) baclău, baghi, bob, bob-turcesc, broancă, colțuroasă, fasuliu, fâsai, mazăre, pisulă, păsoi, postae, tea, teacă-pentru-măncare, tecă, țârțărică, țucără (Phaseolus vulgaris) 2 (Șîc; reg ~-bihalcă, ~-bihoaică, ~-bivolească, ~-cu-flori-roșii, ~-de-Arabia, ~-d-aia-pentru-flori, ~-ghibolărească, ~-grasă, ~-pestriță, ~-roșie, ~-spaniolă, ~-urcătoare, făsui-cu-teaca-lată) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole ovale, cu flori mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată cu plantă ornamentală Si: babane-roșii, făsaică (-ce-se-urcă), mazăre-bivolească, mazăre-roșie, păstaie-pentru-flori (Phaseolus multiform). 3 (Reg; îc) ~a (sau ~la)-cioarei, ~la-calului, ~la-dracului, ~la-viermelui, ~grecească Remf (Aristolochia clematitis). 4 (Îvp; îc) ~-japoneză (sau ~-soia) Soia (Glycine hispida). 5 (Reg; îc) ~-turcească, (sau fasule)-de-floare Plantă din familia leguminoaselor (Dolichos lablab). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Brustur negru (Symphytum cordatum). 7 Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă. 8 Fiecare dintre boabele din interiorul păstăii de fasole (1). 9 Mâncare de boabe sau păstăi de fasole (1). 10 (Pfm; fig) Dinte. 11 (Pfm; îe) A (-și) arăta, rânji sau beli ~a (sau ~le) A râde. 12 (Pfm; îe) A bate (sau a da) ca la ~ A bate fără milă (metodic). 13 (Îvp; îe) A nu avea (sau a nu-i fi) ~a fiartă A se înșela.

fasóle s.f. sg. 1 (bot.) Plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu florile albe, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). ◊ (urmat de determ. care indică specia sau varietatea) Fasole de arac. Fasole fideluță. Fasole franțuzească. Fasole galbenă. Fasole grasă. Fasole lată. Fasole pestriță. Fasole roșie. Fasole verde.Fasole țucără v. țucăr. ◊ expr. (pop.; fam.) A bate (sau a da) ca la (sau în) fasole = a bate foarte tare. (pop.) A nu avea (sau a nu-i fi) fasolea fiartă = a se înșela. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole ovale, cu florile mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus). 3 (bot.) Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă, care este comestibilă. 4 (bot.) Fiecare dintre boabele care se află în interiorul păstăii de fasole. 5 (culin.) Mîncare preparată din păstăi sau din boabe de fasole. 6 Compuse: (bot.) fasole japoneză (sau -soia) (Glycine hispida); fasole-sălbatică = brusture negru (Symphytum cordatum). 7 fig. (pop.; fam.) Dinte. ◊ expr. A-și arăta (sau a-și rînji, a-și beli) fasolea (sau fasolele) = a rîde. • pl.-e și (reg.) fasólă, fasúlă, fasúle, făsúle, păsúlă s.f., făsúi s.m./ <ngr. φασόλα, φασόλι.

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele și semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Fasole-oloagă v. olog. Fasole-țucără v. țucără. 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; boabele albe, roșiatice sau pestrițe, care se află în interiorul păstăii. Fasole verde. Fasole boabe.Ce e în sacul ăla marele? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268. ♦ Fig. (La pl.; glumeț) Dinți. Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64. – Variante: (regional) faso (ȘEZ. IV 110), fasulă, fasule, făsule (SBIERA, P. 10), păsu (BIBICESCU, P. P. 53) s. f., făsui (TEODORESCU, P. P. 315), păsui s. m.

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele albe, roșietice sau pestrițe care se află în interiorul păstăii. 3. Mîncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). [Var.: (reg.) făsule, fasule, (1, 2) fasolă, fasulă, păsu s. f., făsui s. m.] – Ngr. fasoli.

FASOLE ~ f. 1) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cultivată pentru fructele sale păstăi, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de păstăi ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din păstăile (verzi) ale acestei plante. ◊ ~ făcăluite fasole fierte și făcute pastă. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli

fasole f. 1. plantă din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, se cultivă pentru trebuințe culinare (Phaseolus); 2. teaca sau păstaia ei din care se fac bucate. [Rus. FASOLĬ].

FASULE s. f. v. fasole.

FĂSULE s. f. v. fasole.

PĂSU s. f. v. fasole.

faso sf vz fasole

pasole[1] sf vz fasole

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pasu[1] sf vz fasole

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

pasule[1] sf vz fasole

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

fasólă f., pl. e (rut. fasólĕa, rus. fasóli, it. fagiolo, -uolo, fasolă, lat. faséolus și phaséolus, dim. d. phasélus, un fel de fasole și „corăbioară lungăreață”, d. vgr. pháselos și phaséolos, id.). O legumă agățătoare din neamu bobuluĭ, originară din America de Sud (phaséolus vulgaris, multiflórus orĭ coccineus). Fig. Iron. A-țĭ arăta fasolele, a-țĭ arăta dințiĭ, a rîde (cînd nu trebuĭe). Fasole, f. col. fără pl. (ca mazăre, linte): a pune fasolea la fert. Fasole oloagă, un fel de fasole mică, fr. flageolet (phaséolus nanus). – În Olt. fasúle, f., și făsúĭ m., pl. tot așa (sîrb. fasulj, ung. fuszuly), în nord faŭzóle, f. fără pl. (pol. fazol).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fasole s. f., g.-d. art. fasolei

faso (= fasole) s. f. (pl. fasole)

fasu (= fasole) s. f. (pl. fasule)

pasu (= fasole) s. f. (pl. pasule)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză v. soia; fasole-soia.

FASOLE s. (BOT.) 1. (Phaseolus vulgaris) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre. 2. fasole-japoneză (Glycine hispida) = soia.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fasole s. f.1. Plantă erbacee cultivată pentru păstăile ei comestibile (plantă și păstaie). – 2. Mîncare de fasole. – 3. (Pop.) Dinți. – Mr. făsul’u, megl. făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer, Gr., 58), cf. tc. fasulye, alb. fasulj, bg. fasul, calabr. fasolu. Numeroase var. locale: fasolă, fasulă (< ngr. φασούλι), fasule, (Trans. de Nord), fansule, (Banat, Olt.), făsui (Trans. de Vest), făsaică, (Banat., Trans.), păsulă, păsui (< sb. pasidj, mag. paszulya). Der. fasoliște, s. f. (plantație de fasole); fasolică, s. f. (varietate de măzăriche sălbatică, Latyrus tuberosus); fasoli, vb. refl. (a face fasoane, a se fandosi), de la fasole 3, prin încrucișare cu fason (explicație dată de DAR; cf. însă pol. fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ. faseln „a ieși de pe făgaș”); fasoleală, s. f. (fasoane); fasolit, adj. (fandosit).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păsulă, păsule, s.f. – (reg.; bot.) Fasole (Phascolus vulgaris). Se folosește atât ca aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). ♦ (med. pop.) Pisată, se pune pe bube dulci (Borza, 1968: 128). – Cf. fasole (MDA); din magh. paszuly.

păsulă, -e, s.f. – (bot.) Fasole (Phascolus vulgaris). Se folosește atât ca și aliment, cât și în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). Pisat, se pune pe bube dulci (Borza 1968: 128). – Din magh. paszuly.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FASÓLE (< ngr.) s. f. 1. Plantă anuală din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole mari și cu flori albe, verzui, roz sau roșii (Phaseolus vulgaris). Semințele conțin 25-30% substanțe proteice, 3-4% zaharoză, 5-7% glucoză. Este cultivată ca plantă alimentară. 2. Păstaia de culoare verde sau galbenă a fasolei (1); fiecare dintre boabele din interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăi sau boabe de fasole.

DOLICHOS L., FASOLE JAPONEZĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, Asia, America de S, Australia, zona tropicală, cca 50 specii, erbacee, volubile, cca 3 m înălțime. Flori mari, violete, roz-violete, liliachii, albe, roșii-earmin, odorante, așezate în racem lax. înfloresc vara-toamna. Fruct, păstaie lată cu marginile bombate.

PHASEOLUS L., FASOLE DECORATIVĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din America și Asia, cca 175 specii, erbacee, volubile. Tulpină, ușor pubescentă, 4-5 m înaltă. Frunze trifoliate cu foliole ovate, acuminate, prevăzute cu stipele. înflorire bogată, cu flori albe, roșii, gălbui, violete, purpur sau stacojii, uneori bicolore, dispuse în raceme, sepale mai scurte decît tubul floral, carena spiralat-recurbată, a 10-a stamină îngroșată la bază, liberă și cu un apendix mic, ovar cu mai multe ovule, stigmat oblic. Păstaie liniară sau falcată. Semințe diferite ca mărime, formă și culoare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a bate pe cineva ca la fasole expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a da cu mucii-n fasole expr. (vulg.) a face o gafă.

Intrare: fasole
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasole
  • fasolea
plural
  • fasole
  • fasolele
genitiv-dativ singular
  • fasole
  • fasolei
plural
  • fasole
  • fasolelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasule
  • fasulea
plural
  • fasule
  • fasulele
genitiv-dativ singular
  • fasule
  • fasulei
plural
  • fasule
  • fasulelor
vocativ singular
plural
pasule
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pasole
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
făsulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fansule
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fansolă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fajolă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făsule
  • făsulea
plural
  • făsule
  • făsulele
genitiv-dativ singular
  • făsule
  • făsulei
plural
  • făsule
  • făsulelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păsu
  • păsula
plural
  • păsule
  • păsulele
genitiv-dativ singular
  • păsule
  • păsulei
plural
  • păsule
  • păsulelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faso
  • fasola
plural
  • fasole
  • fasolele
genitiv-dativ singular
  • fasole
  • fasolei
plural
  • fasole
  • fasolelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasu
  • fasula
plural
  • fasule
  • fasulele
genitiv-dativ singular
  • fasule
  • fasulei
plural
  • fasule
  • fasulelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făsui
  • făsuiul
  • făsuiu‑
plural
  • făsui
  • făsuii
genitiv-dativ singular
  • făsui
  • făsuiului
plural
  • făsui
  • făsuilor
vocativ singular
plural
păsui1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păsui
  • păsuiul
  • păsuiu‑
plural
  • păsui
  • păsuii
genitiv-dativ singular
  • păsui
  • păsuiului
plural
  • păsui
  • păsuilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasu
  • pasula
plural
  • pasule
  • pasulele
genitiv-dativ singular
  • pasule
  • pasulei
plural
  • pasule
  • pasulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fasole, fasolesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dorul la voinic sărac Ca fasolea pe arac. TEODORESCU, P. P. 276. DLRLC
  • 2. Păstaia fasolei, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fasole verde. Fasole boabe. DLRLC
    • format_quote Ce e în sacul ăla marele? – Ei, dară ce nu e; aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. ISPIRESCU, L. 268. DLRLC
    • 2.1. figurat (la) plural Dinți. DLRLC
      • format_quote Gura logofătului n-are buze. De aceea i se văd totdeauna fasolele. STANCU, D. 190. DLRLC
  • 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: fasolică
    • format_quote De la oala cu fasole mîncată împreună cu argații, trecu la lapte dulce, la smîntînă. CAMILAR, TEM. 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.