FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec printr-un punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au același traiect și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut vegetal conducător format din fibre lemnoase și liberiene. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

fascicul sn [At: GRECESCU, FL. 5 / V: ~col / Pl: ~e / E: lat fasciculus cf fr faisceau] 1 Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. 2 (Mat; îs) ~ de drepte Totalitate a dreptelor care trec prin același punct fix. 3 (Fiz; șîs ~ de raze) Mănunchi de raze care trec prin același punct. 4 (Fiz) Ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. 5 (Atm) Grup de fibre care au aceeași așezare și aceeași distribuție. 6 (Bot) Țesut conducător format din fibre care străbat în același sens părțile unei plante. 7 (Glg; îs) ~ de falii Grup de falii care se împrăștie pornind de la o falie principală. 8-9 (Înv) Fasciculă (1-2).

FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin același punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeași așezare și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut conducător format din fibre care străbat în același sens părțile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

FASCICUL, fascicule, s. n. Reunire de mai multe lucruri de același fel așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mai ales în expr.) a) (Opt.) Fascicul de raze = mănunchi de raze vizuale care trec prin același punct. Fascicul luminos = ansamblu de raze luminoase care traversează o anumită regiune. b) (Geom.) Fascicul de drepte = figură formată de dreptele care trec prin același punct. – Variantă: fascicol s. n.

FASCICUL s.n. 1. Mănunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de același fel. ◊ Fascicul de raze = mănunchi de raze vizuale care străbat prin același punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumină care trec printr-o anumită regiune din spațiu; (mat.) fascicul de drepte = figură formată din mai multe drepte care trec prin același punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avînd același traiect și aceeași distribuție. ♦ Țesut vegetal conducător, format din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. 2. V. fasciculă. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic mănunchi].

FASCICUL s. n. 1. mănunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de același fel. ◊ mănunchi de radiații, de proveniență comună, care străbat prin același punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = mulțime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, având același traiect și aceeași distribuție. 2. țesut vegetal conducător, din fibre lemnoase și liberiene care străbat tulpina, ramurile și frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus)

FASCICUL ~e n. Mănunchi de obiecte similare. ◊ ~ de lumină flux de raze emise de o sursă de lumină. ~ de raze grup de raze care trec prin același punct. /<fr. fascicule, lat. fasciculus

*fascícul n., pl. e, și -lă f., pl. e (lat. fasciculus, d. fascis, fascie; fr. fascicule, m.). Legăturică, snop mic. Cărticică, o parte dintr’un volum: această carte va apărea în fascicule de cîte 16 paginĭ.

fascicol sn vz fascicul

FASCICOL s.n. v. fascicul.

fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule

fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule

fascicul (mănunchi) s. n., pl. fascicule

fascicul (optică) (pr. sci), pl. fascicule

FASCICUL s. 1. mănunchi, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) 2. dâră, dungă, fâșie, rază, trâmbă, (fig.) sprânceană. (Un ~ de lumină.)

FASCICUL s. 1. mănunchi, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.) 2. dîră, dungă, fîșie, rază, trîmbă, (fig.) sprînceană. (Un ~ de lumină.)