opțiuni
  • info

12 definiții pentru cvartir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CVARTIR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira.

CVARTIR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira.

cvartir sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II 69/32 / V: (înv) cfar~, cuartir, fartir / Pl: ~uri, ~e / E: ger Quartier, rs квартира cf cartier, cortel] 1 (Îrg) Cartier. 2 (Înv; îc) ~-maistru Ofițer însărcinat cu așezarea și hrana unui corp de trupe Si: (înv) velconaciu. 3 (Mol; Trs) Locuință provizorie. 4 (Mol; Trs) Gazdă.

CVARTIR, cvartiruri, s. n. 1. (Astăzi rar) Locuință temporară a unui grup de oameni (în special a unor trupe) întrecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică, însă aceasta care da în Făinari le fusese totdeauna cvartir [birjarilor]. PAS, Z. I 223. Dădui ocol casei, spre a chibzui un loc mai potrivit pentru cvartirul meu de noapte. HOGAȘ, M. N. 84. 2. (Transilv.) Locuință cu caracter provizoriu (de obicei într-o familie străină); gazdă. – Variantă: cuartir (I. IONESCU, D. 522) s. n.

cvartir n. Mold. cartier militar: Neamțul are iară cvartir să vă ceară AL. [Nemț. QUARTIER].

cvartír și fartír n., pl. e (rus. kvartíra, germ. quartier, d. fr. quartier, d. quart, sfert. V. sfert). Rar azĭ. Pop. Loc de dormit, locuință. A da soldațiĭ la fartir, a-ĭ stabili pin cantonamente, pin casele particularilor în lipsă de cazarme.

cuartir sn vz cvartir

CUARTIR s. n. v. cvartir.

fartír, V. cvartir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cvartir s. n., pl. cvartiruri

cvartir s. n., pl. cvartiruri

cvartir s. n., pl. cvartiruri

cvartir, -re.

Intrare: cvartir
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvartir
  • cvartirul
  • cvartiru‑
plural
  • cvartiruri
  • cvartirurile
genitiv-dativ singular
  • cvartir
  • cvartirului
plural
  • cvartiruri
  • cvartirurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuartir
  • cuartirul
plural
  • cuartiruri
  • cuartirurile
genitiv-dativ singular
  • cuartir
  • cuartirului
plural
  • cuartiruri
  • cuartirurilor
vocativ singular —
plural —
fartir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cvartir, cvartirurisubstantiv neutru

  • 1. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică, însă aceasta care da în Făinari le fusese totdeauna cvartir [birjarilor]. PAS, Z. I 223. DLRLC
    • format_quote Dădui ocol casei, spre a chibzui un loc mai potrivit pentru cvartirul meu de noapte. HOGAȘ, M. N. 84. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Locul unde cineva își așază locuința. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. regional Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gazdă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.