2 intrări

4 definiții

FARTÁRE s.f. Acțiunea de a farta și rezultatul ei. [< farta].

fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. și pl. farteáză

FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].

FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)

Intrare: farta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) farta fartare fartat fartând singular plural
fartea fartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fartez (să) fartez fartam fartai fartasem
a II-a (tu) fartezi (să) fartezi fartai fartași fartaseși
a III-a (el, ea) fartea (să) farteze farta fartă fartase
plural I (noi) fartăm (să) fartăm fartam fartarăm fartaserăm, fartasem*
a II-a (voi) fartați (să) fartați fartați fartarăți fartaserăți, fartaseți*
a III-a (ei, ele) fartea (să) farteze fartau farta fartaseră
Intrare: fartare
fartare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fartare fartarea
plural fartări fartările
genitiv-dativ singular fartări fartării
plural fartări fartărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)