2 intrări

6 definiții

fartare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: farta] (Rar) Aplicare de fart pe talpa schiurilor.

FARTÁRE s.f. Acțiunea de a farta și rezultatul ei. [< farta].

farta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr farter] (Rar) A aplica fart pe talpa schiurilor.

fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. și pl. farteáză

FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].

FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)

Intrare: farta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • farta
  • fartare
  • fartat
  • fartând
singular plural
  • fartea
  • fartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fartez
(să)
  • fartez
  • fartam
  • fartai
  • fartasem
a II-a (tu)
  • fartezi
(să)
  • fartezi
  • fartai
  • fartași
  • fartaseși
a III-a (el, ea)
  • fartea
(să)
  • farteze
  • farta
  • fartă
  • fartase
plural I (noi)
  • fartăm
(să)
  • fartăm
  • fartam
  • fartarăm
  • fartaserăm
  • fartasem
a II-a (voi)
  • fartați
(să)
  • fartați
  • fartați
  • fartarăți
  • fartaserăți
  • fartaseți
a III-a (ei, ele)
  • fartea
(să)
  • farteze
  • fartau
  • farta
  • fartaseră
Intrare: fartare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fartare
  • fartarea
plural
  • fartări
  • fartările
genitiv-dativ singular
  • fartări
  • fartării
plural
  • fartări
  • fartărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)