farmacologie sfs [At: DA / E: fr pharmacologie] Știință care studiază originea, proprietățile fizico-chimice, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor.

FARMACOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul naturii, al clasificării și al acțiunii terapeutice a medicamentelor.

FARMACOLOGIE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen. -iei. [< fr. pharmacologie, cf. gr. pharmakon – remediu, logos – studiu].

FARMACOLOGIE s. f. știință care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. (< fr. pharmacologie)

FARMACOLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul substanțelor medicamentoase și al acțiunii acestora asupra organismului. [Art. farmacologia; G.-D. farmacologiei; Sil. -gi-e] /<fr. pharmacologie

*farmacologíe f. (vgr. pharmakon, medicament, și -logie). Teoria medicamentelor și a întrebuințăriĭ lor.

farmacologie s. f., art. farmacologia, g.-d. farmacologii, art. farmacologiei

farmacologie s. f., art. farmacologia, g.-d. farmacologii, art. farmacologiei

farmacologie s. f., art. farmacologia, g.-d. farmacologii, art. farmacologiei

FARMACO- „medicament, remediu, tratament, medicale”. ◊ gr. pharmakon „leac” > fr. pharmaco-, it. farmaco-, germ. pharmako-, engl. pharmaco- > rom. farmaco-. □ ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la forța activă a medicamentelor; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului; ~filie (v. -filie₁), s. f., tendință patologică de a lua medicamente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de medicamente; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină medicală care stabilește moralele de prescriere a medicamentelor; ~lit (v. -lit₁), s. n., mineral care cristalizează în sistemul monoclinic și care se găsește sub formă de eflorescențe pe minereurile de arsen; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în farmacologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul originii, proprietăților, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice ale substanțelor medicale; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică de a lua și a administra medicamente; ~orictologie (v. oricto-, v. -logie₁), s. f., mineralogie farmaceutică; ~pee (v. -pee), s. f., tratat care conține descrierea și formulele de preparare și utilizare a medicamentelor; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice generatoare de afecțiuni mintale; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie₁), s. f., studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice; ~psihoză (v. -psihoză), s. f., tulburare a activității psihice datorată toxicității medicamentelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a medicamentelor în scop terapeutic.