2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
farmacogenétic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Ramură a farmacologiei și a geneticii care se ocupă cu studiul variantelor biochimice, al sensibilității ereditare caracteristice speciei, capabile să modifice răspunsul la medicamente. 2 adj. Care ține de farmacogeneză, care se referă la farmacogeneză. • pl. -ci, -ce. / farmaco- + genetic; cf. fr. pharmacogénétique, engl. pharmacogenetic <cf. gr. φαρμακεία <φάρμακον „leac, remediu”, γενητικός „propriu unei generații”.
FARMACOGENETIC, -Ă I. adj. referitor la farmacogeneză. II. s. f. ramură a geneticii care studiază sensibilitatea ereditară particulară la acțiunea unor medicamente. (< farmaco- + genetic)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
farmacogenetică s. f., g.-d. art. farmacogeneticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
farmacogenetic adj. m., pl. farmacogenetici; f. sg. farmacogenetică, pl. farmacogenetice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
farmacogeneticăsubstantiv feminin
- 1. Ramură a geneticii care studiază sensibilitatea ereditară particulară la acțiunea unor medicamente. MDN '00
etimologie:
- farmaco- + genetic MDN '00
farmacogenetic, farmacogeneticăadjectiv
- 1. Referitor la farmacogeneză. MDN '00
etimologie:
- farmaco- + genetic MDN '00