2 intrări

4 definiții

farmacogenétică s. f., g.-d. art. farmacogenéticii

farmacogenétic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Ramură a farmacologiei și a geneticii care se ocupă cu studiul variantelor biochimice, al sensibilității ereditare caracteristice speciei, capabile să modifice răspunsul la medicamente. 2 adj. Care ține de farmacogeneză, care se referă la farmacogeneză. • pl. -ci, -ce. / farmaco- + genetic; cf. fr. pharmacogénétique, engl. pharmacogenetic <cf. gr. φαρμακεία <φάρμακον „leac, remediu”, γενητικός „propriu unei generații”.

farmacogenétic adj. m., pl. farmacogenétici; f. sg. farmacogenétică, pl. farmacogenétice

FARMACOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la farmacogeneză. II. s. f. ramură a geneticii care studiază sensibilitatea ereditară particulară la acțiunea unor medicamente. (< farmaco- + genetic)

Intrare: farmacogenetică
farmacogenetică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular farmacogenetică farmacogenetica
plural
genitiv-dativ singular farmacogenetici farmacogeneticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: farmacogenetic
farmacogenetic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular farmacogenetic farmacogeneticul farmacogenetică farmacogenetica
plural farmacogenetici farmacogeneticii farmacogenetice farmacogeneticele
genitiv-dativ singular farmacogenetic farmacogeneticului farmacogenetice farmacogeneticei
plural farmacogenetici farmacogeneticilor farmacogenetice farmacogeneticelor
vocativ singular
plural