FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete; și substantivat, f.) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal.

faringal, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr pharyngal] 1 Care aparține faringelui. 2 Referitor la faringe. 3 (D. sunete) Care se articulează în faringe.

faringál, -ă adj. 1 (anat.) Care aparține faringelui; din faringe. 2 (fon.) Care se produce în regiunea faringelui. ♦ (despre sunete) Care se articulează prin restrângerea (părții mediane a) faringelui, rezultând un efect acustic special, întâlnit în arabă și în alte limbi semitice. • pl. -i, -e. / <fr. pharyngal.

FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Care aparține faringelui, privitor la faringe. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în faringe. – Din fr. pharyngal.

FARINGÁL, -Ă, faringali, -e, adj. Privitor la faringe, al faringelui. Mușchi faringal. ♦ (Despre sunete) Care se articulează, se formează în faringe. Consoane faringale.

FARINGÁL adj. De (din) faringe, al faringelui. ♦ (Fon.; despre sunete) Care se articulează în faringe. [< fr. pharyngal].

FARINGÁL adj. de, din faringe. ◊ (fon.; despre sunete) care se articulează în faringe. (< fr. pharyngal)

FARINGÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) v. FARINGIAN. 3) și substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează în faringe. /<fr. pharyngal

faringal adj. m., pl. faringali; f. faringală, pl. faringale

faringal adj. m., pl. faringali; f. faringală, pl. faringale

faringál adj. m., pl. faringáli; f. sg. faringálă, pl. faringále

faringală s. f., g.-d. art. faringalei; pl. faringale

faringală s. f., g.-d. art. faringalei; pl. faringale