8 definiții pentru farfuriuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță.

FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. [Pr.: -ri-u-] – Farfurie + suf. -uță.

farfuriuță sf [At: DELAVRANCEA, ap. ȘIO / P: ~ri-u-ță / Pl: ~țe / E: farfurie + -uță] 1-2 (Șhp) Farfurioară (1-2). 3 Farfurioară (3).

FARFURIÚȚĂ, farfuriuțe, s. f. Farfurioară. Lingurițe de argint, farfuriuțe și cești de porțelan. DELAVRANCEA, S. 121. – Pronunțat: -ri-u-.

farfurioáră și -úță f., pl. e. Farfurie mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

farfuriúță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe

farfuriúță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. farfuriúței; pl. farfuriúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FARFURIÚȚĂ s. v. farfurioară.

FARFURIUȚĂ s. farfurioară. (O ~ pentru prăjituri.)

Intrare: farfuriuță
farfuriuță substantiv feminin
  • silabație: -ri-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farfuriuță
  • farfuriuța
plural
  • farfuriuțe
  • farfuriuțele
genitiv-dativ singular
  • farfuriuțe
  • farfuriuței
plural
  • farfuriuțe
  • farfuriuțelor
vocativ singular
plural

farfuriuță

etimologie:

  • Farfurie + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09