fandasie sf [At: MINEIUL (1776), 52 2/1 / V: (imp) ~acsie (S și: ~axie) / Pl: ~ii / E: ngr φανδαξιε] (Înv) Fantezie (1).

fandasíe și (maĭ rar) fant- f. (ngr. fandasia [scris fantasia], fantazie, capriciŭ). Vechĭ. Fantazie, închipuire. Sec. 19. Pop. Fanfaronadă, fală, fudulie. – Și fantaxíe, închipuire, bănuĭală.

fandacsie sf vz fandasie

Fandacsia e gata! – Conu Leonida, cunoscutul personaj comic al lui Caragiale din farsa Conu Leonida față cu reacțiunea, e trezit din somn de Efimița: „Scoal' că-i revoluție, bătălie mare afară!” Amîndoi ascultă înfricoșați, dar în clipa aceea nu se mai aud nici țipete, nici pistoale, nici tunuri! Atunci conu Leonida, cu tonul grav al unei teorii, îi explică consoartei dumisale: „Omul, bunăoară, de par exemplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă!” Vorbele acestea: „fandacsia e gata!” și „din fandacsie cade în ipohondrie” se aplică – evident cu nuanță de zeflemisire – acelor persoane care manifestă o frică exagerată, sau celor cu idei fixe, sau bolnavilor închipuiți. LIT.