opțiuni
  • info

10 definiții pentru fanda

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre.

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre.

fanda vi [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr fendre] (Spt) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate.

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare îndoind piciorul de la genunchi și ținînd celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pămînt.

FANDA vb. I. intr. (Sport) A înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsînd greutatea corpului pe el, ținîndu-l pe celălalt perfect întins. [Cf. fr. se fendre].

FANDA vb. intr. (sport) a înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsând greutatea corpului pe el, ținându-l pe celălalt întins. (după fr. fendre)

A FANDA ~ez intranz. (în scrimă, gimnastică etc.) A duce un picior înainte îndoindu-l la genunchi și lăsând toată greutatea corpului pe el (celălalt fiind bine întins). /<fr. fendre

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fandez, 3 fandează; conj. prez. 1 sg. să fandez, 3 să fandeze

fanda (a ~) vb., ind. prez. 3 fandează

fanda vb., ind. prez. 1 sg. fandez, 3 sg. și pl. fandează

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fanda (fandez, -at), vb. – 1. A face un pas mare înainte, în scrimă sau gimnastică. – 2. A se zbate, a se strădui. Fr. fendre. Cu cel de al doilea sens este familiar.

Intrare: fanda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fanda
  • fandare
  • fandat
  • fandatu‑
  • fandând
  • fandându‑
 singular plural
  • fandează
  • fandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fandez
 (să)
  • fandez
  • fandam
  • fandai
  • fandasem
a II-a (tu)
  • fandezi
 (să)
  • fandezi
  • fandai
  • fandași
  • fandaseși
a III-a (el, ea)
  • fandează
 (să)
  • fandeze
  • fanda
  • fandă
  • fandase
plural I (noi)
  • fandăm
 (să)
  • fandăm
  • fandam
  • fandarăm
  • fandaserăm
  • fandasem
a II-a (voi)
  • fandați
 (să)
  • fandați
  • fandați
  • fandarăți
  • fandaserăți
  • fandaseți
a III-a (ei, ele)
  • fandează
 (să)
  • fandeze
  • fandau
  • fandară
  • fandaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fanda, fandezverb

  • 1. sport A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.