2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fanariotizare sf [At: MDA ms / P: ~ri-o~ / Pl: ~zări / E: fanariotiza] Adoptare a obiceiurilor, a limbii, a culturii grecești (din epoca fanarioților).

FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.

FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Refl. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților). [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -iza.

fanariotiza vtf [At: DA ms / P: ~ri-o~ / Pzi: ~zez / E: fanariot + -iza] A face să adopte obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților).

FANARIOTIZÁ, fanariotizez, vb. I. Tranz. A supune influenței fanarioților, a face să adopte spiritul, limba, cultura grecească. Înainte de... începutul veacului al XIX-lea, țara era fanariotizată. IBRĂILEANU, SP. CR. 4. – Pronunțat: -ri-o-.

FANARIOTIZÁ vb. tr., refl. a imprima, a-și însuși felul de a fi, de a se comporta al fanarioților. (< fanariot + -iza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fanariotizá (a se ~) (rar) (-ri-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se fanariotizeáză

fanariotizá vb. (sil. -ri-o-), ind. prez. 1 sg. fanariotizéz, 3 sg. și pl. fanariotizeáză

Intrare: fanariotizare
fanariotizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanariotizare
  • fanariotizarea
plural
  • fanariotizări
  • fanariotizările
genitiv-dativ singular
  • fanariotizări
  • fanariotizării
plural
  • fanariotizări
  • fanariotizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fanariotiza
  • silabație: -ri-o- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fanariotiza
  • fanariotizare
  • fanariotizat
  • fanariotizatu‑
  • fanariotizând
  • fanariotizându‑
singular plural
  • fanariotizea
  • fanariotizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fanariotizez
(să)
  • fanariotizez
  • fanariotizam
  • fanariotizai
  • fanariotizasem
a II-a (tu)
  • fanariotizezi
(să)
  • fanariotizezi
  • fanariotizai
  • fanariotizași
  • fanariotizaseși
a III-a (el, ea)
  • fanariotizea
(să)
  • fanariotizeze
  • fanariotiza
  • fanariotiză
  • fanariotizase
plural I (noi)
  • fanariotizăm
(să)
  • fanariotizăm
  • fanariotizam
  • fanariotizarăm
  • fanariotizaserăm
  • fanariotizasem
a II-a (voi)
  • fanariotizați
(să)
  • fanariotizați
  • fanariotizați
  • fanariotizarăți
  • fanariotizaserăți
  • fanariotizaseți
a III-a (ei, ele)
  • fanariotizea
(să)
  • fanariotizeze
  • fanariotizau
  • fanariotiza
  • fanariotizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fanariotiza

  • 1. A adopta, a-și însuși obiceiurile, limba, cultura grecească (din epoca fanarioților).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Înainte de... începutul veacului al XIX-lea, țara era fanariotizată. IBRĂILEANU, SP. CR. 4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fanariot + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00