4 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fanare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: fana] 1 Ofilire a florilor și a fructelor. 2 Pierdere a prospețimii tenului.

FANA, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANA, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANAR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânar s. n.] – Din ngr. fanári.

FANAR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânar s. n.] – Din ngr. fanári.

FÂNAR s. n. v. fanar.

fana vr [At: KLOPȘTOCK, F. 252 / Pzi: ~nez / E: fr faner] 1 (D. flori și fructe) A se ofili. 2 (Fig; d. oameni) A-și pierde culoarea și prospețimea feței.

fanar sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A. 22/14 / V: fân~, fânariu / Pl: ~e / E: ngr φανάρι] 1 (Înv) Felinar (1). 2 (Înv; imp) Far (2). 3 (Reg) Partea interioară a fusului morii de vânt, fixată într-una din pietrele acesteia Si: crâng (32), prâsnel. 4 (Reg) Fereastră în acoperiș, pentru luminarea sau aerisirea podului Si: bageac1.

fânar1 sn [At: COMAN, GL. / V: ~iu / Pl: ~e / E: fân + -ar] (Reg) 1 Construcție anexă lângă o gospodărie rurală în care se depozitează fânul și se păstrează diferite vehicule și unelte agricole Si: șură1. 2 (Îf fânariu) Fân (1) așezat între patru stâlpi cu acoperiș mobil.

FANA, fanez, vb. I. Refl. (Franțuzism; despre flori și despre persoane) A-și pierde prospețimea, a se ofili.

FANAR, fanare, s. n. Felinar. (Și în forma fînar) În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36. Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37. Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141. ◊ Fig. Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359. – Variantă: fînar s. n.

FANA vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner].

FANA vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner)

A SE FANA se ~ea intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner

A FANA ~ez tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner

FANAR ~e n. Lampă de gaz portativă, folosită în afara încăperilor. /

FÎNAR s.n. (Mold., Trans. SV) Felinar. A: Îmblat-au [craiul] toată noaptea cu fînare. N. COSTIN. C: Iuda . . . veni acolo cu fînare si făclii. NT 1648, 129r. Etimologie: ngr. fanárí.

fanar n. 1. Mold. felinar: fanarele de pe uliți AL.; 2. prisnelul unei mori de vânt (asemuit luminei șovăitoare a fanarului). [Turc. FANAR (v. fener)].

fener n. Mold. fanarul morii. [Turc. FENER, felinar (v. fanar)].

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fana (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fanez, 3 se fanea; conj. prez. 1 sg. să mă fanez, 3 să se faneze; imper. 2 sg. afirm. fanează-te; ger. fanându-mă

fanar (felinar) (înv.) s. n., pl. fanare

!fana (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se fanea

fanar (felinar) (înv.) s. n., pl. fanare

fana vb., ind. prez. 1 sg. fanez, 3 sg. și pl. fanea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FANA vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)

FANAR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel.

FANA vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)

fanar s. v. CRÎNG. FELINAR. LAMPĂ. PRÎSNEL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fanar (fanare), s. n.1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s. n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal.Der. fanaragiu, s. m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Șeineanu, II, 167); fînăraș, s. m. (Mold., licurici); fanariot, s. m. (grec din Constantinopole aparținînd aristocrației din Fanar, care a ocupat funcții pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. și Mold., în sec. XVII și XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria romînă); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioți); fanariotism, s. n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fener, fenere, s.n. (reg.) fanarul sau felinarul morii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FANAR (FENER), cartier din Constantinopol (Istanbul), locuit de greci; reședință a patriarhului ortodox de Constantinopol (din 1453).

Intrare: fanare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanare
  • fanarea
plural
  • fanări
  • fanările
genitiv-dativ singular
  • fanări
  • fanării
plural
  • fanări
  • fanărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fana
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fana
  • fanare
  • fanat
  • fanatu‑
  • fanând
  • fanându‑
singular plural
  • fanea
  • fanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fanez
(să)
  • fanez
  • fanam
  • fanai
  • fanasem
a II-a (tu)
  • fanezi
(să)
  • fanezi
  • fanai
  • fanași
  • fanaseși
a III-a (el, ea)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fana
  • fană
  • fanase
plural I (noi)
  • fanăm
(să)
  • fanăm
  • fanam
  • fanarăm
  • fanaserăm
  • fanasem
a II-a (voi)
  • fanați
(să)
  • fanați
  • fanați
  • fanarăți
  • fanaserăți
  • fanaseți
a III-a (ei, ele)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fanau
  • fana
  • fanaseră
Intrare: fanar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanar
  • fanarul
  • fanaru‑
plural
  • fanare
  • fanarele
genitiv-dativ singular
  • fanar
  • fanarului
plural
  • fanare
  • fanarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânar
  • fânarul
  • fânaru‑
plural
  • fânare
  • fânarele
genitiv-dativ singular
  • fânar
  • fânarului
plural
  • fânare
  • fânarelor
vocativ singular
plural
fener
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fânar
fânariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânar
  • fânarul
  • fânaru‑
plural
  • fânare
  • fânarele
genitiv-dativ singular
  • fânar
  • fânarului
plural
  • fânare
  • fânarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fana, fanezverb

  • 1. (Despre flori și legume) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A se trece, a se ofili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

fanar, fanaresubstantiv neutru

  • 1. învechit Felinar, lampă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36. DLRLC
    • format_quote Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37. DLRLC
    • format_quote Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141. DLRLC
    • format_quote figurat Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.