2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

falt sn vz fald

falt n. cută ori încrețitură (la rochi, haine). [Nemț. FALTE].

FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. [Var.: faldur s. m.] – Din ucr. fald.

FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. [Var.: faldur s. m.] – Din ucr. fald.

FALDUR s. m. v. fald.

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

fald sn [At: EMINESCU, P. 204 / V: (înv) falt, (singular refăcut după pl) ~ur, ~ltur sm / Pl: ~uri / E: ucr фалд] Cută formată de o haină largă, o stofa, o pânză etc. care atârnă.

falț sn [At: I. IONESCU, M. 702 / V: (reg) fanț / Pl: ~uri / E: ger Falz(eisen)] 1 Cuțit cu care tăbăcarii curăță pielea de carne. 2 (Lpl) Bucăți mici de piele ce rezultă la prelucrarea pieilor la mașina de fălțuit. 3 Clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor de încălțăminte. 4 Tăietură făcută pe marginea unei scânduri, țigle etc. ce permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. prelucrată corespunzător. 5 Îndoitură a marginii unei foi de tablă care permite îmbinarea cu altă tablă. 6-7 (Pex) îmbinare prin falț (4-5). 8 Mașină pentru strâns muchia fălțuită la burlanele de tablă. 9 (Pgr) Fâșie de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele într-un volum.

fálț s.n. 1 Tăietură făcută în lungul marginii unei piese, unei scînduri, unei țigle etc. pentru a permite îmbinarea cu o altă piesă, cu o altă scîndură, cu o altă țiglă etc. care are o tăietură corespunzătoare. 2 Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi subțiri de tablă pentru a permite îmbinarea cu o altă foaie de tablă. ♦ ext. Îmbinarea astfel realizată. ♦ Mașină pentru strîns muchia fălțuită la burlanele de tablă. 3 Îndoitură a unei coli de hîrtie. 4 (tipogr.) Bentiță de pînză sau de hîrtie rezistentă, de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. 5 Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 6 (ind. piel.) Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 7 (tăb.) Cuțit cu care tăbăcarii curăță pielea de carne. • pl. -uri. / <germ. Falz[eisen].

FALD, falduri, s. n. Îndoitură care brăzdează un veșmînt larg, o stofă, o pînză; cută. Se înalță faldurile steagurilor roșii. SAHIA, U.R.S.S. 16. La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună. EMINESCU, O. I 92. ◊ Fig. O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63. Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38. – Variantă: faldur, falduri (SADOVEANU, P. M. 59, HOGAȘ, M. N. 54, CONTEMPORANUL, VIII 201), s. m.

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Cuțit folosit de tăbăcari pentru egalizarea grosimii pieilor după tăbăcire. 2. (Mai ales la pl.) Bucățele mici de piele care cad de la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută în lungul marginii unei scînduri, a unei țigle sau a unei cărămizi pentru a permite îmbinarea cu altă scîndură, țiglă, cărămidă tăiată la fel. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă pentru a permite îmbinarea cu altă foaie.

FALȚ s. n. 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/)

FALD ~uri n. Cută făcută special pe o haină largă sau apărută pe un material care atârnă. /<ucr. fald

FALȚ ~uri n. 1) Unire a foilor de tablă prin îndoirea marginilor alăturate. 2) Tăietură făcută pe marginea unei piese (scândură, țiglă etc.) pentru a o putea uni cu o altă piesă (de același fel). 3) Cuțit folosit în tăbăcărie cu care se uniformizează grosimea pielii. 4) Clește de formă specială folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. /<germ. Falz[eisem]

fald n. Mold. falt: la pieptu-i manta neagră ’n falduri și-o adună EM. [Rut. FALD (v. falt)].

fald n., pl. fáldurĭ (rut. fald, rus. fálda, d. vgerm. fald, ngerm. falte, încrețitură, de unde și fr. faude și it. falda. V. fotoliŭ). Mold. Creț, încrețitură, cută, îndoitură pe care o face o stofă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FALD s. creț, cută, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fald (falduri), s. n. – Pliu, cută. – Var. faldur. Pol. fald, rus. falda (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), din germ. Falte. Var. este un sing. reconstituit pe baza pl. Se folosește mai ales la pl., pentru a desemna ansamblul artistic de pliuri al unui material asemănător cu postavul.

falț (falțuri), s. n.1. Ștraif de legătorie. – 2. Scobitură, șanț la cotorul cărții legate. – 3. Canelură, șanț la cotorul cărții legate. – 4. Lamă pentru desprins carnea de pe piei. – Var. felț, s. n. (ștraif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al germ. Falzeisen.Der. fălțui, vb. (a îndoi colile care alcătuiesc o carte), din germ. falzen (Borcea 186); fălțuială, s. f. (îndoire); fălțuitor, s. m. (persoană care execută operația de a fălțui); fălțuitoare, s. f. (unealtă cu care se fălțuiește; rindea). Cf. ngr. φαλτσέττα „cuțit de cizmar”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

falt, falturi, s.n. (reg.; la rochii) cută, încrețitură.

falț, falțuri, s.n. – (reg.) 1. Încrețitură, cută. 2. Tăietură executată pe cantul scândurii pentru a permite îmbinarea. – Din germ. Falz(eisen) „îndoitură, cută” (DA, DER, DEX, MDA).

Intrare: fald
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fald
  • faldul
  • faldu‑
plural
  • falduri
  • faldurile
genitiv-dativ singular
  • fald
  • faldului
plural
  • falduri
  • faldurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faldur
  • faldurul
  • falduru‑
plural
  • falduri
  • faldurii
genitiv-dativ singular
  • faldur
  • faldurului
plural
  • falduri
  • faldurilor
vocativ singular
plural
faltur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
falt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: falț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fa
  • falțul
  • falțu‑
plural
  • falțuri
  • falțurile
genitiv-dativ singular
  • fa
  • falțului
plural
  • falțuri
  • falțurilor
vocativ singular
plural
fanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
felț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fald, faldurisubstantiv neutru

  • 1. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cută
    • format_quote Se înalță faldurile steagurilor roșii. SAHIA, U.R.S.S. 16. DLRLC
    • format_quote La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote figurat O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63. DLRLC
    • format_quote figurat Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38. DLRLC
etimologie:

fa, falțurisubstantiv neutru

  • 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Cuțit folosit de tăbăcari pentru egalizarea grosimii pieilor după tăbăcire. DLRLC
  • 3. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 4.1. Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. poligrafie Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: ongleu
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.