2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului; mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

fals, ~ă [At: MAIORESCU, CR. I, 279 / V: (înv) falș, falșă (S și: falșe) / Pl: ~lși, ~e a, ~uri sn / E: it falso, lat falsus] 1 a Care este contrar adevărului, realității Si: neadevărat. 2 a Care este contrar exactității Si: eronat, greșit, incorect, inexact. 3 a (D. judecăți, argumentații etc.) Neîntemeiat. 4 a (D. afirmații, mărturii etc.) Care denaturează adevărul pentru a înșela Si: mincinos, (pop) strâmb. 5 a Care nu este autentic Si: contrafăcut, falsificat2 (1). 6 a Care nu este natural Si: artificial (3). 7 a A cărui aparență este înșelătoare. 8 a Care nu este justificat, în anumite condiții. 9 a Care prezintă o anumită asemănare cu obiectul desemnat, fără a avea caracteristicile esențiale ale acestuia. 10-11 a (Îs) Ușă (sau fereastră) ~ă Ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, fiind concepută doar pentru simetrie. 12 a (Atm; îs) Coaste ~e Primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern. 13 a (Med; îs) Membrane ~e Membrane care se formează în gât la difterie. 14 a (D. oameni și manifestările lor) Ipocrit. 15 a (D. sunete, voce etc.) Care nu este conform exigențelor armoniei muzicale Si: distonant. 16 a (Înv; îs) Vers ~ Vers care nu respectă măsura sau ritmul. 17 a Care deviază de la direcția sau destinația normală, dorită. 18 sn (Jur) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. 19 sn Document falsificat. 20 sn (Jur; îe) A se înscrie în ~ A ataca un act în fața justiției ca neautentic. 21 sn (Îae) A contesta formal valabilitatea unei declarații. 22 sn Obiect de artă contrafăcut Si: copie1 (2), imitație. 23 av În mod greșit. 24 av Nefiresc. 25 av În mod ipocrit. 26 av (Muz) În mod distonant.

FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ◊ (Anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etc.) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ◊ (Adverbial) Cântă fals. II. S. n. (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Var.: (I) falș, -ă adj.] – Din lat. falsus, it. falso.

FALS1, falsuri, s. n. (Jur.) Alterare a adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, substituire de persoane etc. Nu-i vinovat, că n-a făcut nici un fals în acte publice. SADOVEANU, P. M. 54. ◊ Expr. A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații.

FALS2, -Ă, falși, -se, adj. 1. Contrar adevărului (v. mincinos, plăsmuit, neîntemeiat); care are numai aparența adevărului (v. neautentic, imitat, artificial). Nu există iluzie mai falsă și mai dăunătoare decît aceea că autocritica ar scădea prestigiul conducătorilor, că nu e de demnitatea lor să recunoască lipsurile și greșelile din activitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare. V. ROM. mai 1953, 215. [Înainte de 23 August] suferința noastră a fost sporită de falsa cultură, de aparența de cultură a clasei noastre conducătoare. SADOVEANU, C. 15. Niciodată n-am citit ceva mai fals și mai neomenesc spus în fraze mai îngrijite și mai armonioase. VLAHUȚĂ, O. A. 459. ◊ Coastă falsă = fiecare din cele cinci coaste inferioare care nu ajung pînă la stern. Ușă falsă, fereastră falsă = ușă, fereastră zidită, făcută numai pentru simetrie. Cheie falsă = cheie potrivită de care se servește o persoană (de obicei cu intenții rele) spre a deschide broasca unei uși străine; șperaclu. Dantură falsă v. dantură.Expr. Falsă aparență = înfățișare înșelătoare. 2. Prefăcut, fățarnic, ipocrit. Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul.Avea pe buze un zîmbet fals. V. ROM. noiembrie 1953, 244. Pronunță o frază rămasă celebră în rîndurile marinei: «Ce sincer e poporul, ce falși sînt amiralii!» BART, E. 199. I se părea falsă toată bucuria și expansiunea omului acestuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 71. ◊ (Adverbial) Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic și au păstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288. 3. (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei. Ochii bătrînului nu mai zăresc notele; uneori mîna tremură și atunci de pe coardele vioarei scapără acorduri false. DEMETRESCU, O. 142. ◊ (Adverbial; în expr.) A cînta fals = a nu emite sunetele unei melodii la înălțimea justă. – Variantă: falș, -ă (SADOVEANU, Z. C. 249, CAMIL PETRESCU, T. II 185, EMINESCU, N. 35) adj.

FALS, -Ă adj. 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei; greșit. [Var. falș, -ă adj. / < lat. falsus, cf. germ. falsch, it. falso].

FALS s.n. Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. [< lat. falsum, cf. it. falso, germ. Falsch].

FALS, -Ă I. adj. 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. ◊ care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)

FALS2 ~uri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conținând adaosuri, ștersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. /<lat. falsus, it. falso

FALS1 ~să (~și, ~se) 1) Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie ~să. 2) Care constituie un adevăr aparent; lipsit de autenticitate; contrafăcut. Document ~. 3) (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de sinceritate; fără sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit; fățarnic. 4) și adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorectă. /<lat. falsus, it. falso

fals a. 1. contrar adevărului: știre falsă; 2. neîntemeiat: judecată falsă; 3. discordant: notă falsă; 4. mincinos: martur fals; 5. imitat: diamant fals; 6. prefăcut: om fals. ║ n. 1. ceeace-i fals: a discerne falsul de adevăr; 2. imitarea unei semnături, alterarea unui act: a comite un fals. ║ adv. în contra adevărului: a jura fals.

*fals, -ă adj. (lat. falsus, d. fállere, a înșela; it. falso, fr. faux. V. faliment). Inexact, mincinos, greșit, neadevărat: calcul, drum fals; informațiune, greutate falsă. Prefăcut, perfid: rîs, amic fals; vorbe false. Fără motiv, fără temeĭ: frică falsă. Van, iluzoriŭ: speranță falsă. Artificial: diamant fals. Falsificat, imitat, contrafăcut, calp: monetă, unt fals. Discordant: voce falsă. Aparent, ireal: fericire falsă. Inexact: greutate falsă, calcul fals. Nume fals, nume schimbat, pseŭdonim. S. n., pl. urĭ. Falsitate, lucru fals: a distinge falsu de adevărat. Falsificarea (imitarea) unuĭ act, uneĭ semnaturĭ: a comite un fals în acte publice. A te înscrie în fals, 1) a nega, 2) a denunța ca fals. Adv. În mod fals: a rîde fals. – Greșit falș, care e rus. falĭš, mincĭună, germ. falsch, fals.

FALȘ, -Ă adj. v. fals.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fals1 adj. m., pl. falși; f. falsă, pl. false

fals1 adj. m., pl. falși; f. falsă, pl. false

fals adj. m., pl. falși; f. sg. falsă, g.-d. art. falsei, pl. false

fals (adj.), f. falsă, pl. falși, f. false

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, imitat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. v. falsificare. 3. adj. artificial, (livr.) postiș, (reg.) prepus. (Păr ~; dinți ~și.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~și.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strâmb. (Aur ~.) 6. adj. v. artificial. 7. adj. v. greșit. 8. adj. eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O știre ~.) 9. adj. v. mincinos. 10. adj. v. denaturat. 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaștere v. paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strâmb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. v. ipocrit. 16. adj. v. afectat. 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)

FALS adj., s., adv. 1. adj. contrafăcut, falsificat, neautentic, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. s. contrafacere, falsificare, falsificație, plăsmuire. (Acest document este un ~.) 3. adj. artificial, (livr.) postiș, (reg.) prepus. (Păr ~; dinți ~.) 4. adj. falsificat, (pop.) rău, (înv.) calp. (Bani ~.) 5. adj. contrafăcut, (înv.) strîmb. (Aur ~.) 6. adj. artificial, contrafăcut, imitat. (Pietre ~.) 7. adj. eronat, greșit, incorect, inexact, neadevărat, (înv. și reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 8. adj. eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (înv. fig.) rătăcit. (O știre ~.) 9. adj. inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~; mărturie ~.) 10. adj. alterat, deformat, denaturat, mistificat, răstălmăcit. (Adevăr ~.) 11. adj. (PSIH.) falsă recunoaștere = paramnezie. 12. adv. (pop. fig.) strîmb. (Jură ~.) 13. adj. (înv.) mincinos. (Un profet ~.) 14. adj. pretins. (Un ~ inspector.) 15. adj. duplicitar, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 16. adj. afectat, artificial, căutat, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~.) 17. adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 18. adj. nearmonios. (Note ~.)

Fals ≠ adevărat, autentic, original, sincer, neprefăcut

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fals (falsă), adj. – Care este contrar adevărului, mincinos. – Var. falș. Lat. falsus (sec. XIV). Pronunțarea falș (< germ. falsch, cf. ceh. faleš, pol. falsz, rus. fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consideră drept incorectă. – Der. fals, s. n. (neadevărat); falsar, s. m. (înv., falsificator), din lat. falsarius (sec. XIX); falset, s. m., din it. falsetto; falsifica, vb., din lat. falsificare (sec. XIX); falsificator, s. m., din fr. falsificateur; falsitate, s. f., din lat. falsitas (sec. XIX).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

falsă relație, evoluția aceluiași sunet în două acorduri* succedente sau imediat apropiate; prezența sunetului, cu semnificații armonice diferite, la voci (2) diferite în acorduri alăturate. Aspectul diatonic* al f. nu constituie totuși obiectul unei interdicții atât de stricte, în cadrul armoniei (III, 2) tradiționale, precum aspectul cromatic*. Practica muzicală a cunoscut însă frecvente și pline de efect încălcări ale interdicției, ceea ce a determinat apariția unor licențe arm.; o astfel de licență este și înlănțuirea acordurilor în cadrul sextei* napolitane, după cum admisă este și „îndulcirea” f. prin prezența apogiaturilor*. ♦ Suspiciunea față de f. este mai veche decât interzicerea ei în armonia clasică. Orice succesiune melodică sau arm. prin care, în stilul barocului* de ex. se infiltra o reală sau ascunsă relație tritonică* era considerată o relatio non harmonica. Figurile* muzical-retorice baroce, între care și binecunoscutul passus duriusculus* constituie asemenea relații, admise însă prin finalitatea lor expresiv-simbolică. ♦ Stilurile mai noi ale armoniei, departe de a repudia f., o cultivă ca un mijloc de particularizare a structurii multivocale*. Motivele acestei schimbări de optică sunt multiple: amestecul de funcții* (inclusiv majorul* cu minorul*), suspendarea rezolvării* disonanțelor*, cromatizările intense și concomitente la mai multe voci simultan etc. (pentru stilul post-tonal); mai libera înlănțuire a acordurilor, amestecul de caracteristici modale în același acord, un cromatism „mediat” melodic prin formula cromatică întoarsă etc. (pentru stilul neomodal). Echiv. germ. Querstand.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PHILADELPHUS L., FALSA IASOMIE, FILADELFUS, fam. Saxifragaceae. Gen originar din sudul Europei pînă în Caucaz, Asia, America, cca 45 specii, arbuști exotici, pînă la 3 m înălțime formînd o tufă deasă. Frunze opuse, întregi, denticulate, distant-serate sau distanțate pe margine, pețiol scurt. Flori mari, cca 5 cm diametru, mirositoare, albe, rar galbene sau la bază roșietice, hermafrodite (4 sepale, 4 petale subrotunde, numeroase stamine – 20-40 – ovar inferior), solitare sau în racem dens sau rar, terminal sau în axa frunzei. Fruct, capsulă cu 4 valve și numeroase semințe mici.

Intrare: fals (adj.)
fals1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fals
  • falsul
  • falsu‑
  • falsă
  • falsa
plural
  • falși
  • falșii
  • false
  • falsele
genitiv-dativ singular
  • fals
  • falsului
  • false
  • falsei
plural
  • falși
  • falșilor
  • false
  • falselor
vocativ singular
plural
falș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fa
  • falșul
  • falșu‑
  • falșă
  • falșa
plural
  • falși
  • falșii
  • falșe
  • falșele
genitiv-dativ singular
  • fa
  • falșului
  • falșe
  • falșei
plural
  • falși
  • falșilor
  • falșe
  • falșelor
vocativ singular
plural
Intrare: fals (s.n.)
fals2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fals
  • falsul
  • falsu‑
plural
  • falsuri
  • falsurile
genitiv-dativ singular
  • fals
  • falsului
plural
  • falsuri
  • falsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fals, falsăadjectiv

  • 1. Care este contrar adevărului; care are numai aparența adevărului, autenticității. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu există iluzie mai falsă și mai dăunătoare decît aceea că autocritica ar scădea prestigiul conducătorilor, că nu e de demnitatea lor să recunoască lipsurile și greșelile din activitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. DLRLC
    • format_quote O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare. V. ROM. mai 1953, 215. DLRLC
    • format_quote [Înainte de 23 August] suferința noastră a fost sporită de falsa cultură, de aparența de cultură a clasei noastre conducătoare. SADOVEANU, C. 15. DLRLC
    • format_quote Niciodată n-am citit ceva mai fals și mai neomenesc spus în fraze mai îngrijite și mai armonioase. VLAHUȚĂ, O. A. 459. DLRLC
    • 1.1. anatomie Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, prin intermediul căruia se articulează coastele pe stern. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Cheie falsă = cheie potrivită de care se servește o persoană (de obicei cu intenții rele) spre a deschide broasca unei uși străine. DLRLC
      sinonime: șperaclu
    • 1.4. Dantură falsă. DLRLC
    • chat_bubble Falsă aparență = înfățișare înșelătoare. DLRLC
  • 2. Despre oameni și manifestările lor: fățarnic, ipocrit, prefăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Falsa lui modestie nu-i poate ascunde orgoliul. DLRLC
    • format_quote Avea pe buze un zîmbet fals. V. ROM. noiembrie 1953, 244. DLRLC
    • format_quote Pronunță o frază rămasă celebră în rîndurile marinei: «Ce sincer e poporul, ce falși sînt amiralii!» BART, E. 199. DLRLC
    • format_quote I se părea falsă toată bucuria și expansiunea omului acestuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 71. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Oamenii s-au purtat fals cu noi. Nu ne-au spus nimic și au păstrat secret. SADOVEANU, P. M. 288. DLRLC
  • 3. muzică (Despre sunete, voce etc.) Incorect ca intonație. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ochii bătrînului nu mai zăresc notele; uneori mîna tremură și atunci de pe coardele vioarei scapără acorduri false. DEMETRESCU, O. 142. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cântă fals. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble (și) adverbial A cânta fals = a nu emite sunetele unei melodii la înălțimea justă. DLRLC
etimologie:

fals, falsurisubstantiv neutru

  • 1. Contrafacere, neadevăr. DN
    • 1.1. științe juridice Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Nu-i vinovat, că n-a făcut nici un fals în acte publice. SADOVEANU, P. M. 54. DLRLC
      • chat_bubble A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut: a contesta formal valabilitatea unei declarații. DEX '09 DLRLC
        sinonime: contesta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.