2 intrări

5 definiții

falísc1 s.n. (vers.) Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. • pl. -uri. / <lat. falisc[um metrum]; cf. nm. pr. Gratius Faliscus, poet latin.

falísc2, -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl. ) Populație de origine indo-europeană care s-a stabilit în Italia; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. 2 adj. Care aparține faliscilor, care se referă la falisci. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană de tip latin, cu influențe etrusce și osco-umbrice, din centrul Italiei, vorbită de falisci. • / <it. falisco, lat. faliscus, -a, -um; cf. lat. Falisci, triburi din Etruria, care trăiau alături de latini, osci și umbrieni.

falísc, -ă adj., pl. falísci, -ce

FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili și un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].

FALÍSC s. n. picior de vers antic din trei dactili și un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum)

Intrare: falisc (adj.)
falisc (adj.)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular falisc faliscul faliscă falisca
plural falisci faliscii falisce faliscele
genitiv-dativ singular falisc faliscului falisce faliscei
plural falisci faliscilor falisce faliscelor
vocativ singular
plural
Intrare: falisc (s.n. -uri)
falisc (s.n. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular falisc faliscul
plural faliscuri faliscurile
genitiv-dativ singular falisc faliscului
plural faliscuri faliscurilor
vocativ singular
plural