2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

falimentat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: falimenta] 1 Care a fost adus la faliment (1). 2 (Fig) Care a fost făcut să eșueze.

falimenta vtr [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: faliment] 1-2 A da faliment (3-4).

FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment)

falimentá vb. I (ec.) ♦ 1. A da faliment ◊ „Societatea Monolit a falimentat. Epoca 30/90 p. 4. ◊ „Agricultura falimentează iar directorii iau «salarii de merit».” R.l. 14/92 p. 5. ♦ 2. A face pe cineva sau ceva să dea faliment ◊ „Secția de micelin a societății [...] falimentată abuziv de V. G. Caț. 9/92 p. 3. ◊ „A.B. ar putea falimenta Pepsi Cola!” Expr. Mag. 16/94 p. 26 (din faliment; R. Zafiu în R.lit. 35/95 p. 11)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

falimentá vb., ind. prez. 3 sg. falimenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FALIMENTÁ vb. (FIN.) a bancruta, (înv.) a mofluza. (Întreprinderea a ~.)

Intrare: falimentat
falimentat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falimentat
  • falimentatul
  • falimentatu‑
  • falimenta
  • falimentata
plural
  • falimentați
  • falimentații
  • falimentate
  • falimentatele
genitiv-dativ singular
  • falimentat
  • falimentatului
  • falimentate
  • falimentatei
plural
  • falimentați
  • falimentaților
  • falimentate
  • falimentatelor
vocativ singular
plural
falimentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falimentare
  • falimentarea
plural
  • falimentări
  • falimentările
genitiv-dativ singular
  • falimentări
  • falimentării
plural
  • falimentări
  • falimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: falimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • falimenta
  • falimentare
  • falimentat
  • falimentatu‑
  • falimentând
  • falimentându‑
singular plural
  • falimentea
  • falimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • falimentez
(să)
  • falimentez
  • falimentam
  • falimentai
  • falimentasem
a II-a (tu)
  • falimentezi
(să)
  • falimentezi
  • falimentai
  • falimentași
  • falimentaseși
a III-a (el, ea)
  • falimentea
(să)
  • falimenteze
  • falimenta
  • falimentă
  • falimentase
plural I (noi)
  • falimentăm
(să)
  • falimentăm
  • falimentam
  • falimentarăm
  • falimentaserăm
  • falimentasem
a II-a (voi)
  • falimentați
(să)
  • falimentați
  • falimentați
  • falimentarăți
  • falimentaserăți
  • falimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • falimentea
(să)
  • falimenteze
  • falimentau
  • falimenta
  • falimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)