4 definiții pentru falimenta

falimentá vb., ind. prez. 3 sg. falimenteáză

FALIMENTÁ vb. (FIN.) a bancruta, (înv.) a mofluza. (Întreprinderea a ~.)

FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

falimentá vb. I (ec.) ♦ 1. A da faliment ◊ „Societatea Monolit a falimentat. Epoca 30/90 p. 4. ◊ „Agricultura falimentează iar directorii iau «salarii de merit».” R.l. 14/92 p. 5. ♦ 2. A face pe cineva sau ceva să dea faliment ◊ „Secția de micelin a societății [...] falimentată abuziv de V.G.” Caț. 9/92 p. 3. ◊ „A.B. ar putea falimenta Pepsi Cola!” Expr. Mag. 16/94 p. 26 (din faliment; R. Zafiu în R.lit. 35/95 p. 11)

Intrare: falimenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) falimenta falimentare falimentat falimentând singular plural
falimentea falimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) falimentez (să) falimentez falimentam falimentai falimentasem
a II-a (tu) falimentezi (să) falimentezi falimentai falimentași falimentaseși
a III-a (el, ea) falimentea (să) falimenteze falimenta falimentă falimentase
plural I (noi) falimentăm (să) falimentăm falimentam falimentarăm falimentaserăm, falimentasem*
a II-a (voi) falimentați (să) falimentați falimentați falimentarăți falimentaserăți, falimentaseți*
a III-a (ei, ele) falimentea (să) falimenteze falimentau falimenta falimentaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)