opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALET, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.

FALET, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.

falet [At: V. A. URECHIA, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: ns cf falaitar] (înv) 1 sn Atelaj de patru cai înhămați la o trăsură (caii din față fiind încălecați de un vizitiu). 2 snp (Csnp) Hamuri.

FALET, faleturi, s. n. (Învechit) Atelaj compus de obicei din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de cîte un vizitiu. Pentru o carîtă cu roțile poliite, telegari ungurești, faleturi și livrele, 840 de galbini. ALECSANDRI, T. 1354.

falet n. od. echipaj: faleturi și livrele AL. [Abstras din falaitar].

*falét n., pl. urĭ (d. falaĭtar). Vechĭ. Trăsură cu patru caĭ înaintașĭ.

făleț, ~eață a [At: LB / V: fel~ / Pl: ~i, ~e / E: făli + -eț] (Trs) 1 Mândru. 2 Lăudăros. 3 Trufaș.

feleț, ~eață a vz făleț

făléț, -eață adj. (reg.) 1 Care este mîndru, trufaș. 2 Care este lăudăros. • pl. -eți, -ețe. / făli1 + -eț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

falet (înv.) s. n., pl. faleturi

falet (înv.) s. n., pl. faleturi

falet s. n., pl. faleturi

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

făleț, -eață, adj. (reg.) fălos, mândru, fudul, trufaș, arogant, lăudăros.

Intrare: falet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falet
  • faletul
  • faletu‑
plural
  • faleturi
  • faleturile
genitiv-dativ singular
  • falet
  • faletului
plural
  • faleturi
  • faleturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: făleț
făleț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făleț
  • fălețul
  • fălețu‑
  • făleață
  • făleața
plural
  • făleți
  • făleții
  • fălețe
  • fălețele
genitiv-dativ singular
  • făleț
  • fălețului
  • fălețe
  • făleței
plural
  • făleți
  • făleților
  • fălețe
  • fălețelor
vocativ singular — —
plural — —
feleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

falet, faleturisubstantiv neutru

  • 1. învechit Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru o carîtă cu roțile poliite, telegari ungurești, faleturi și livrele, 840 de galbini. ALECSANDRI, T. 1354. DLRLC
etimologie:
  • cf. falaitar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.