13 definiții pentru fald faldur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. [Var.: fáldur s. m.] – Din ucr. fald.

FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. [Var.: fáldur s. m.] – Din ucr. fald.

fald sn [At: EMINESCU, P. 204 / V: (înv) falt, (singular refăcut după pl) ~ur, ~ltur sm / Pl: ~uri / E: ucr фалд] Cută formată de o haină largă, o stofa, o pânză etc. care atârnă.

FALD, falduri, s. n. Îndoitură care brăzdează un veșmînt larg, o stofă, o pînză; cută. Se înalță faldurile steagurilor roșii. SAHIA, U.R.S.S. 16. La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună. EMINESCU, O. I 92. ◊ Fig. O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63. Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38. – Variantă: fáldur, falduri (SADOVEANU, P. M. 59, HOGAȘ, M. N. 54, CONTEMPORANUL, VIII 201), s. m.

FALD ~uri n. Cută făcută special pe o haină largă sau apărută pe un material care atârnă. /<ucr. fald

fald n. Mold. falt: la pieptu-i manta neagră ’n falduri și-o adună EM. [Rut. FALD (v. falt)].

fald n., pl. fáldurĭ (rut. fald, rus. fálda, d. vgerm. fald, ngerm. falte, încrețitură, de unde și fr. faude și it. falda. V. fotoliŭ). Mold. Creț, încrețitură, cută, îndoitură pe care o face o stofă.

FÁLDUR s. m. v. fald.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FALD s. creț, cută, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fald (fálduri), s. n. – Pliu, cută. – Var. faldur. Pol. fald, rus. falda (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), din germ. Falte. Var. este un sing. reconstituit pe baza pl. Se folosește mai ales la pl., pentru a desemna ansamblul artistic de pliuri al unui material asemănător cu postavul.

Intrare: fald
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fald
  • faldul
  • faldu‑
plural
  • falduri
  • faldurile
genitiv-dativ singular
  • fald
  • faldului
plural
  • falduri
  • faldurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faldur
  • faldurul
  • falduru‑
plural
  • falduri
  • faldurii
genitiv-dativ singular
  • faldur
  • faldurului
plural
  • falduri
  • faldurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fald faldur

  • 1. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cută attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se înalță faldurile steagurilor roșii. SAHIA, U.R.S.S. 16.
      surse: DLRLC
    • La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună. EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • figurat O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63.
      surse: DLRLC
    • figurat Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38.
      surse: DLRLC

etimologie: