O definiție pentru faer
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
faer (-re), s. n. – Dojană, mustrare, ceartă. – Var. faier „sărbătoare”, în sens ironic. După Borcea, 185 și Scriban, din germ. Feuer „foc”.
Intrare: faer
faer substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)