4 definiții pentru factoring

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fáctoring s.n. (econ.) Metodă prin care o societate comercială se poate elibera de debitele sale comerciale prin vinderea lor către anumite instituții financiare. ♦ Operațiune prin care forme specializate se angajează să încaseze facturile neîncasate de societățile comerciale contra unui comision. • / engl. factoring.

FACTORING/FĂCTĂRIU/ s. n. serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia. (< engl., fr. factoring)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FACTORING (cuv. engl.) [fæctəriŋ] subst. Mod de finanțare pe termen scurt (în general, a exporturilor de mărfuri de larg consum), conform căreia o instituție financiară (bancă, grupuri intermediare etc.) se obligă, pe baza unui contract, să preia, în schimbul unui comision (cotă procentuală din valoarea tranzacției), toate creanțele exportatorului, inclusiv riscul neîncasării la termen a creanțelor.

Intrare: factoring
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • factoring
  • factoringul
  • factoringu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • factoring
  • factoringului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

factoringsubstantiv neutru

  • 1. Serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.