4 definiții pentru factoring
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fáctoring s.n. (econ.) Metodă prin care o societate comercială se poate elibera de debitele sale comerciale prin vinderea lor către anumite instituții financiare. ♦ Operațiune prin care forme specializate se angajează să încaseze facturile neîncasate de societățile comerciale contra unui comision. • / engl. factoring.
FACTORING/FĂCTĂRIU/ s. n. serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia. (< engl., fr. factoring)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
factoring s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FACTORING (cuv. engl.) [fæctəriŋ] subst. Mod de finanțare pe termen scurt (în general, a exporturilor de mărfuri de larg consum), conform căreia o instituție financiară (bancă, grupuri intermediare etc.) se obligă, pe baza unui contract, să preia, în schimbul unui comision (cotă procentuală din valoarea tranzacției), toate creanțele exportatorului, inclusiv riscul neîncasării la termen a creanțelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
factoringsubstantiv neutru
- 1. Serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia. MDN '00
etimologie:
- factoring MDN '00