2 definiții pentru facticitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FACTICITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este factic. 2. (fil.) caracterul contingent, gratuit al existenței; lipsa unei justificări raționale. (< fr. facticité)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
facticitate s. f., g.-d. art. facticității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: facticitate
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
facticitatesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este factic. MDN '00
- 2. Caracterul contingent, gratuit al existenței; lipsa unei justificări raționale. MDN '00
etimologie:
- facticité MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.