6 definiții pentru facondă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FACONDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
FACONDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
facondă sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr faconde cf lat facundia] (Frm) Elocință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FACONDĂ s.f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; limbuție, vorbărie. [< fr. faconde, cf. lat. facundia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FACONDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr. faconde)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
facondă s. f. (franțuzism) Ușurință de a vorbi ◊ „O facondă jurnalistică îi aduce în pagină tot felul de observații ocazionale despre scriitori, ceea ce face ca multe din articolele sale să semene cu niște reportaje superioare.” R.lit.14 II 85 p. 9 (din fr. faconde; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+facondă (livr.) s. f., g.-d. art. facondei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
facondăsubstantiv feminin
- 1. Ușurință de a vorbi. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: elocință limbuție volubilitate vorbărie
etimologie:
- faconde DEX '09 DEX '98 DN
- facundia DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.