FACHIR, fachiri, s. m. 1. Ascet musulman ori hindus care trăiește din mila semenilor și se supune, public, unor privațiuni sau suferințe fizice. 2. Prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de animale (originar din India). – Din fr. fakir.

fachir sm [At: HOGAȘ, M. N. 235 / S și: (înv) fakir / Pl: ~i / E: fr fachir] 1 Ascet musulman sau hindus care urmărește dezvoltarea puterilor spiritului prin supunerea trupului la acte dureroase de penitență sau chinuri. 2 Persoană care face lucruri extraordinare (hipnoză, prestidigitație etc.) în public. 3 (Pex) Scamator.

FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet musulman ori hindus (care practică exercițiile yoga); (sens curent) prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de circ (originar din India). – Din fr. fakir.

FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet cerșitor din India, care se dă drept făcător de minuni. O stîncă imensă, plină de mii de colți ascuțiți, ca un pat de tortură al unui fachir gigantic, se află așternută în albia Oltului. BOGZA, C. O. 336. Așa cum s-ar petrece cu o sămînță, adormită și închisă, pe care un fachir ar pune-o în palmă... și ar face-o (în cîteva minute) să germineze. GALACTION, O. I 175. Vreascurile trosneau subt pașii mei îndeajuns ca să trezească din autosugestie și pe un fachir indian. HOGAȘ, M. N. 235.

FACHIR s.m. Călugăr sau ascet cerșetor din India. ♦ Scamator. [< fr. fakir, cf. ar. faqir – sărac].

FACHIR s. m. ascet cerșetor din India. ◊ prestidigitator, iluzionist. (< fr. fakir)

FACHIR ~i m. 1) (în unele țări din Orient) Călugar sau ascet care practică exercițiile yoga. 2) rar Actor de circ sau de estradă specializat în diferite procedee de prestidigitație; prestidigitator; iluzionist; scamator; boscar. /<fr. fakir

*fachír m. (fr. faquir, d. ar. fakir, sărac). Ascet musulman din India. – Fachiriĭ trăĭesc din pomană, nu muncesc, n’aŭ casă, și n’aŭ ca îmbrăcăminte de cît o zdreanță de stofă cu care se încing. – Odinioară facîr (turc. fakyr, sărăcie, fakir, fachir).

FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet musulman sau hindus care trăiește din mila semenilor și se expune public unor suferințe fizice sau privațiuni; (sens curent) hipnotizator, iluzionist, prestidigitator, îmblânzitor de animale (șerpi). – Din fr. fakir < ar. faqîr „sărac”.

fakir m. un fel de pustnic penitent la Indieni.

fachir s. m., pl. fachiri

fachir s. m., pl. fachiri

fachir s. m., pl. fachiri

fachir

fachir.