7 definiții pentru faceție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FACEȚIE, faceții, s. f. (Rar) Snoavă. – Din fr. facétie.
faceție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr facétie] (Frr) Snoavă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
facéție s.f. 1 Glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie. 2 (lit.) Anecdotă burlescă, snoavă. • acc. și facețíe. pl. -ii. g.-d. -iei. / fr. facétie, lat. facētĭa, -ae.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
FACEȚIE, faceții, s. f. (Franțuzism) Snoavă. – Din fr. facétie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FACEȚIE s. f. glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie. (< fr. facétie, lat. facetia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
faceție s. f., pl. faceții
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FACEȚÍE (< fr.; lat. facetia „poznă”, „glumă”) s. f. Narațiune cu caracter anecdotic și umoristic, de mare circulație în folclorul Evului Mediu occidental și în Renaștere; a pătruns și în literatura cultă (Boccaccio, Chaucer, Molière, La Fontaine, Cervantes ș.a.). Sin. snoavă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
faceție, facețiisubstantiv feminin
- 1. Farsă, glumă, năzdrăvănie, poznă, snoavă. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: farsă glumă năzdrăvănie poznă snoavă
etimologie:
- facétie DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.