16 definiții pentru facțiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACȚIUNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.

FACȚIUNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.

facțiune sf [At: GHICA, S. 143 / P: ~ți-u~ / V: ~ie / E: fr faction, lat factio, -onis] 1 Grup de persoane unite de interese (politice) comune (care frecvent se manifestă violent) Si: partidă. 2 (Frî) Gardă. 3 (Înv; fig) Așteptare prelungită.

FACȚIUNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane care urmăresc să provoace tulburări într-un stat; clică. – Pronunțat: -ți-u-.

FACȚIUNE s.f. 1. (La romani) Grup de concurenți la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].

FACȚIUNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup dizident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)

FACȚIUNE ~i f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care se manifestă de obicei prin violență). [G.-D. facțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis

facțiune f. 1. pază făcută pe rând de soldații unui post; 2. partid ce caută a turbura Statul, a dezorganiza societatea.

*facțiúne f. (lat. fáctio, -ónis, d. factus, făcut). Pază făcută de soldațiĭ unuĭ post. Fig. Așteptare prelungită. Partid sedițios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

facțiune (grupare) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiunii; pl. facțiuni

facțiune (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiunii; pl. facțiuni

facțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. facțiunii; pl. facțiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACȚIUNE s. (POL.) partidă. (Din ~ adversă.)

FACȚIUNE s. (POLITICĂ) partidă. (Din ~ adversă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

facție (facțiune), facții (facțiuni), s.f. (înv.) partidă, grupă de indivizi uniți pentru o acțiune publică violentă.

Intrare: facțiune
facțiune substantiv feminin
  • silabație: fac-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facțiune
  • facțiunea
plural
  • facțiuni
  • facțiunile
genitiv-dativ singular
  • facțiuni
  • facțiunii
plural
  • facțiuni
  • facțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facție
  • facția
plural
  • facții
  • facțiile
genitiv-dativ singular
  • facții
  • facției
plural
  • facții
  • facțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

facțiune, facțiunisubstantiv feminin

  • 1. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (La romani) Grup de concurenți la o cursă de care. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.