2 intrări

13 definiții

fabulare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: fabula] Fabulație (4).

FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula.V. fabula.

FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula.V. fabula.

fabuláre s. f., pl. fabulări

fabula vit [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr fabuler] 1 A imagina fapte, întâmplări etc., prezentându-le ca reale sau posibile. 2 (Pex) A minți.

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.

*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză

fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. și pl. fabuleáză

FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].

FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)

A FABULÁ ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler

Intrare: fabula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fabula
  • fabulare
  • fabulat
  • fabulând
singular plural
  • fabulea
  • fabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fabulez
(să)
  • fabulez
  • fabulam
  • fabulai
  • fabulasem
a II-a (tu)
  • fabulezi
(să)
  • fabulezi
  • fabulai
  • fabulași
  • fabulaseși
a III-a (el, ea)
  • fabulea
(să)
  • fabuleze
  • fabula
  • fabulă
  • fabulase
plural I (noi)
  • fabulăm
(să)
  • fabulăm
  • fabulam
  • fabularăm
  • fabulaserăm
  • fabulasem
a II-a (voi)
  • fabulați
(să)
  • fabulați
  • fabulați
  • fabularăți
  • fabulaserăți
  • fabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • fabulea
(să)
  • fabuleze
  • fabulau
  • fabula
  • fabulaseră
Intrare: fabulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fabulare
  • fabularea
plural
  • fabulări
  • fabulările
genitiv-dativ singular
  • fabulări
  • fabulării
plural
  • fabulări
  • fabulărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)