13 definiții pentru fabulație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FABULAȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

fabulație sf [At: PARHON, B. 71 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fabulation, lat fabulatio] 1 Povestire alegorică. 2 (Pex) Povestire cuprinsă într-o operă literară Si: afabulație (1). 3 Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 4 Prezentare a unei fapte imaginare ca reală sau posibilă Si: fabulare, fabulă (5). 5 (Pex) Minciună.

FABULAȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

FABULAȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întîmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulație. [Gen. -iei, var. fabulațiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio].

FABULAȚIE s. f. 1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună. 2. povestire alegorică. 3. afabulație. (< fr. fabulation, lat. fabulatio)

FABULAȚIE ~i f. 1) rar v. AFABULAȚIE. 2) Figură retorică care constă în prezentarea unor fapte imaginare drept reale. /<fr. fabulation, lat. fabulatio, ~onis

FABULAȚIUNE s.f. v. fabulație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fabulație (desp. -ți-e) s. f., art. fabulația (desp. -ți-a), g.-d. art. fabulației; pl. fabulații, art. fabulațiile (desp. -ți-i-)

fabulație (-ți-e) s. f., art. fabulația (-ți-a), g.-d. art. fabulației; pl. fabulații, art. fabulațiile (-ți-i-)

fabulație s. f. (sil. -ți-e), art. fabulația (sil. -ți-a), g.-d. art. fabulației; pl. fabulații, art. fabulațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FABULAȚIE s. acțiune, afabulație, intrigă, subiect, (livr.) tramă, (rar) fabulă, (fig.) țesătură. (~ unui roman.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fabulație (fr. fabulation „născocire”, „ficțiune narativă”), figură de compoziție care constă în a imagina personaje și întâmplări fictive, pentru a le sugera pe cele reale (P). Ex.: 1907 de A. Vlahuță. F. conține personificări și se aseamănă cu fabula, dar se deosebește de personificare, ca figură, întrucât aceasta din urmă nu substituie unei persoane reale un lucru însuflețit, iar în fabulă se personifică de obicei animale, mai rar anumite obiecte legate de viața omului, în vederea unei concluzii moralizatoare. F. e mai puțin narativă și mai mult descriptivă, plasticizând în genere idei abstracte, și se limitează la incitarea contemplației și reflecției cititorului: „Il est une stupide et lourde déité: Le Tmolus autrefois par elle habité. L’Ignorance est son nom: la Paresse pesante, L’enfant sans douleur au bord d’une eau dormante; Le Hasard l’accompagne, et l’Erreur la conduit: De faux pas en faux pas la Sottise la suit.” (Lemierre; F., p. 407)

Intrare: fabulație
fabulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fabulație
  • fabulația
plural
  • fabulații
  • fabulațiile
genitiv-dativ singular
  • fabulații
  • fabulației
plural
  • fabulații
  • fabulațiilor
vocativ singular
plural
fabulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fabulațiune
  • fabulațiunea
plural
  • fabulațiuni
  • fabulațiunile
genitiv-dativ singular
  • fabulațiuni
  • fabulațiunii
plural
  • fabulațiuni
  • fabulațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fabulație, fabulațiisubstantiv feminin

  • 1. Poveste alegorică. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.