FABULAȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întîmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulație. [Gen. -iei, var. fabulațiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio].