20 de definiții pentru fașă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia.

fașă sf [At: BIBLIA (1688) 4322 / V: ~șe, (nob, refăcut după pl fașuri) fașură / Pl: feșe, (pop; rar) făși, feși, (înv) fași, fașuri, fășuri / E: ml fascia] 1 Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară ceva. 2 Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară (peste scutece) copiii mici Si: (reg) fâșie (1), (reg; rar) fâșie (4). 3 (Pop; pex) Totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte cu care este învelit sugarul. 4 (Reg) Ștergar sau bucată de pânză albă cu care se învelește copilul scos din cristelniță, la botez Cf crijmă1 (1). 5 (Înv; fig) Copilărie (1). 6 (Îvr; fig) Sugar. 7 (Îlav) Din (sau în) ~ (De) pe vremea când era copil mic. 8 (Pex; îal) De când seștie. 9 (Pex; îal) De la început. 10 (Îe) A fi abia ieșit din ~ A fi foarte tânăr, încă copil. 11 (Pop; îe) De la ~ la barbă albă Toți, fără excepție. 12 (Pop; pan; șîs ~șa alunei) Membrană care învelește aluna. 13 Fâșie lungă și îngustă (de tifon) cu care se bandajează rănile. 14 (Reg) Compresă.

fáșă s.f. 1 Fîșie îngustă și lungă de pînză, folosită la înfășatul unui copil, peste scutece. ◊ expr. Din (sau în) fașă = a) de cînd era copil mic; b) ext. de la început; de cînd se știe. Abia ieșit din fașă = foarte tînăr; novice. 2 (med.) Fîșie lungă și îngustă din tifon sau din alt material de bumbac, rulată ca un sul și folosită pentru fixarea unui pansament pentru răni sau pentru imobilizarea unei părți din corp. ◊ Fașă ghipsată = tifon hidrofil presărat cu pulbere de ghips, utilizat la confecționarea aparatelor ghipsate. ♦ (reg.) Compresă. 3 (bot.; pop.; și fașa alunei) Membrană care învelește aluna. • pl. feșe, (pop.) -e, feși. /lat. fascĭa.

FAȘĂ, feși, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feșe] – Lat. fascia.

FAȘĂ, feși și feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pînză (sau de alte țesături) cu care se înfășoară copiii mici. Nani, nani, copilaș. Dragul mamei fecioraș! Că mama te-a legăna Și mama te-a căuta, Ca pe-o floare drăgălașă, Ca pe-un îngerel în fașă. ALECSANDRI, P. P. 381. ◊ Expr. Din fașă sau în fașă = din (sau în) pruncie, din (sau în) leagăn, din (sau în) vîrsta cea mai fragedă. Încă din fașă se arătase ca un copil bun.Încă cît erați în fașă, săraci de maic-ați rămas. CONACHI, P. 49. Abia ieșit din fașă = încă copil mic. 2. Fîșie lungă și îngustă de pînză foarte subțire (tifon) cu care se bandajează rănile.

FAȘĂ feși f. 1) Fâșie de pânză cu care se înfășoară copiii mici peste scutece. ◊ Din (sau în) ~ din primele momente ale vieții. Abia ieșit din ~ foarte tânăr. A ieși din ~ a depăși vârsta copilăriei. 2) Fâșie de tifon folosită pentru pansare; bandaj. [G.-D. feșii] /<lat. fascia

fașă f. 1. fășie de pânză cu care se înconjură de mai multe ori trunchiul și picioarele copilului înfășurat în scutece; 2. fig. pruncie: îl cunosc încă din fașă. [Lat. FASCIA].

fáșă (est) și fașe (vest) f., pl. feșĭ (lat. fascia, id; it. fascia, sard. eng. faša, pv. faissa, fr. faisse, pg. faxa. V. fascie, fîșie, sfîșiĭ). Fîșie lată cu care se leagă pruncu în copilărie: îl cunosc din fașă. Fig. În formațiune, la început: o societate în fașă. – Pl. maĭ rar orĭ vechĭ fășĭ și chear neutru fașurĭ și fășurĭ. În Ban. Trans. și fáșie, pl. fășiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!fașă s. f., art. fașa, g.-d. art. feșei; pl. feșe

!fașă s. f., art. fașa, g.-d. art. feșii; pl. feșe[1]

  1. Genitivul feșii este probabil greșit (corespunde vechiului plural feși) – ar trebui să fie feșei. raduborza

fașă s. f., art. fașa, g.-d. art. feșii; pl. feși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FAȘĂ s. bandaj, pansament, tifon, (pop.) legătoare, legătură, oblojeală. (A legat rana cu o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fașă (făși), s. f.1. Bucată îngustă de pînză, bandă. – 2. Scutec. – Mr. fașe, megl. fașă, istr. foșa. Lat. fascia (Pușcariu 585; Candrea-Dens., 533; REW 3208; Pascu, I, 83; DAR); cf. alb. fašë (Miklosich, Alb. F., II, 22; Philippide, II, 641 și DAR citează numai alb. faškje), it. fascia (sard. faša), prov. faissa, fr. faisse, sp. faja (astorg. facha), port. faixa. Der. fîșie (var. fășie), s. f. (fașă, bandă; scutec), prin încrucișare cu formația expresivă fîșii; fășioară, s. f. (fîșie mică) s-a întrebuințat artificial în sec. XIX (și în forma făscioară), cu sensul de „fascicul, broșură” (după REW 3212, direct din lat. fascĭola); sfîșia, vb. (a rupe cu ghearele; a face bucăți); sfîșietor, adj. (care sfîșie). – Din rom. provine bg. faša, vaša „șiret” (Capidan, Raporturile, 195; Bernard 21), pe care Romanski 103 și Mladenov 660 îl der. de la un lat. fascis. Cf. înfășa, înfășura.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încă din fașă expr. (fig.) de la început.

Intrare: fașă
fașă1 (pl. feșe) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fașă
  • fașa
plural
  • feșe
  • feșele
genitiv-dativ singular
  • feșe
  • feșei
plural
  • feșe
  • feșelor
vocativ singular
plural
fașă2 (pl. feși) substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fașă
  • fașa
plural
  • feși
  • feșile
genitiv-dativ singular
  • feși
  • feșii
plural
  • feși
  • feșilor
vocativ singular
plural
fașă3 (pl. făși) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fașă
  • fașa
plural
  • făși
  • fășile
genitiv-dativ singular
  • făși
  • fășii
plural
  • făși
  • fășilor
vocativ singular
plural
fașă4 (pl. fașe) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
pop.
Surse flexiune: DEXI
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fașă
  • fașa
plural
  • fașe
  • fașele
genitiv-dativ singular
  • fașe
  • fașei
plural
  • fașe
  • fașelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fașe
  • fașea
plural
  • fașe
  • fașele
genitiv-dativ singular
  • fașe
  • fașei
plural
  • fașe
  • fașelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fașă, feșesubstantiv feminin

  • 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nani, nani, copilaș. Dragul mamei fecioraș! Că mama te-a legăna Și mama te-a căuta, Ca pe-o floare drăgălașă, Ca pe-un îngerel în fașă. ALECSANDRI, P. P. 381. DLRLC
    • chat_bubble Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Încă din fașă se arătase ca un copil bun. DLRLC
      • format_quote Încă cît erați în fașă, săraci de maic-ați rămas. CONACHI, P. 49. DLRLC
    • chat_bubble Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.