2 intrări

13 definiții

FÁȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia.

FÁȘĂ, feși, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feșe] – Lat. fascia.

FÁȘĂ, feși și feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pînză (sau de alte țesături) cu care se înfășoară copiii mici. Nani, nani, copilaș. Dragul mamei fecioraș! Că mama te-a legăna Și mama te-a căuta, Ca pe-o floare drăgălașă, Ca pe-un îngerel în fașă. ALECSANDRI, P. P. 381. ◊ Expr. Din fașă sau în fașă = din (sau în) pruncie, din (sau în) leagăn, din (sau în) vîrsta cea mai fragedă. Încă din fașă se arătase ca un copil bun.Încă cît erați in fașă, săraci de maic-ați rămas. CONACHI, P. 49. Abia ieșit din fașă = încă copil mic. 2. Fîșie lungă și îngustă de pînză foarte subțire (tifon) cu care se bandajează rănile.

fáșă s.f. 1 Fâșie îngustă și lungă de pânză, folosită la înfășatul unui copil, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = a) de când era copil mic; b) ext. de la început; de când se știe. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr; novice. 2 (med.) Fâșie lungă și îngustă din tifon sau din alt material de bumbac, rulată ca un sul și folosită pentru fixarea unui pansament pentru răni sau pentru imobilizarea unei părți din corp. ◊ Fașă ghipsată = tifon hidrofil presărat cu pulbere de ghips, utilizat la confecționarea aparatelor ghipsate. ♦ (reg.) Compresă. 3 (bot.; pop.; și fașa alunei) Membrană care învelește aluna. • pl. feșe, (pop.) -e, feși. /lat. fascĭa.

!fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. féșe

Genitivul feșii este probabil greșit (corespunde vechiului plural feși) – ar trebui să fie feșei. - raduborza

fáșă s. f., art. fáșa, g.-d. art. féșii; pl. feși

fáșă (fắși), s. f.1. Bucată îngustă de pînză, bandă. – 2. Scutec. – Mr. fașe, megl. fașă, istr. foșa. Lat. fascia (Pușcariu 585; Candrea-Dens., 533; REW 3208; Pascu, I, 83; DAR); cf. alb. fašë (Miklosich, Alb. F., II, 22; Philippide, II, 641 și DAR citează numai alb. faškje), it. fascia (sard. faša), prov. faissa, fr. faisse, sp. faja (astorg. facha), port. faixa. Der. fîșie (var. fășie), s. f. (fașă, bandă; scutec), prin încrucișare cu formația expresivă fîșii; fășioară, s. f. (fîșie mică) s-a întrebuințat artificial în sec. XIX (și în forma făscioară), cu sensul de „fascicul, broșură” (după REW 3212, direct din lat. fascĭola); sfîșia, vb. (a rupe cu ghearele; a face bucăți); sfîșietor, adj. (care sfîșie). – Din rom. provine bg. faša, vaša „șiret” (Capidan, Raporturile, 195; Bernard 21), pe care Romanski 103 și Mladenov 660 îl der. de la un lat. fascis. Cf. înfășa, înfășura.

FÁȘĂ feși f. 1) Fâșie de pânză cu care se înfășoară copiii mici peste scutece. ◊ Din (sau în) ~ din primele momente ale vieții. Abia ieșit din ~ foarte tânăr. A ieși din ~ a depăși vârsta copilăriei. 2) Fâșie de tifon folosită pentru pansare; bandaj. [G.-D. feșii] /<lat. fascia

fașă f. 1. fășie de pânză cu care se înconjură de mai multe ori trunchiul și picioarele copilului înfășurat în scutece; 2. fig. pruncie: îl cunosc încă din fașă. [Lat. FASCIA].

fáșă (est) și fașe (vest) f., pl. feșĭ (lat. fascia, id; it. fascia, sard. eng. faša, pv. faissa, fr. faisse, pg. faxa. V. fascie, fîșie, sfîșiĭ). Fîșie lată cu care se leagă pruncu în copilărie: îl cunosc din fașă. Fig. În formațiune, la început: o societate în fașă. – Pl. maĭ rar orĭ vechĭ fășĭ și chear [!] neutru fașurĭ și fășurĭ. În Ban. Trans. și fáșie, pl. fășiĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FÁȘĂ s. bandaj, pansament, tifon, (pop.) legătoáre, legătúră, oblojeálă. (A legat rana cu o ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

încă din fașă expr. (fig.) de la început.

Intrare: fașe
fașe
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: fașă
fașă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fașă fașa
plural feșe feșele
genitiv-dativ singular feșe feșei
plural feșe feșelor
vocativ singular
plural
fașă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fașă fașa
plural feși feșile
genitiv-dativ singular feși feșii
plural feși feșilor
vocativ singular
plural
fașă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fașă fașa
plural făși fășile
genitiv-dativ singular făși fășii
plural făși fășilor
vocativ singular
plural
fașă
pop.
Surse flexiune: DEXI
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fașă fașa
plural fașe fașele
genitiv-dativ singular fașe fașei
plural fașe fașelor
vocativ singular
plural