fărâmător, ~oare [At: LTR / V: ~răm~, ~mitor, fărm~, (îrg) fărmătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fărâma + -fă)tor] 1 a Care fărâmă (1). 2 a (Fig) Distrugător. 3-4 sn Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. 5 sn (Teh; îs) ~ de așchii Prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o conduce și a o sfărâma. 6 sn (Îs) ~ de bulgări Dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii.

FĂRÂMĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) rar Care fărâmă. /fărâmă + suf. ~tor

FĂRÂMĂTOR² ~oare n. Mașină pentru efectuarea operațiilor de fărâmare. /fărâmă + suf. ~tor

fărămător, ~oare a vz fărâmător

fărâmitor, ~oare a vz fărâmător

fărmător, ~oare a vz fărâmător

fărmătoriu, ~ie a vz fărâmător

fărîmătór, -oare adj., s.n. 1 adj. Care fărîmă. ♦ fig. Distrugător. 2 s.n. (tehn.) Dispozitiv sau mașină pentru sfărîmarea unor materiale. ◊ Fărîmător de bulgări = dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărîmă bulgării de pămînt cu care sunt amestecați cartofii. Fărîmător de așchii = prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o dirija și a o sfărîma. • pl. -ori, -oare. / fărîma + -tor.

FĂRÎMĂTOR, fărîmătoare, s. n. Dispozitiv pentru fărîmat, atașat la unelte sau la mașini de lucru.

fărâmător s. n., pl. fărâmătoare

fărâmător s. n., pl. fărâmătoare

fărâmător s. n., pl. fărâmătoare