2 definiții pentru fărmăcitoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fărmăcitoriu, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. 42 / Pl: ~ii, ~oare / E: *fărmăci + -tor] (Înv; nob) Persoană care prepară otrăvuri.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fărmăcitóriu, -oáre, adj. (înv.) făcător de otrăvuri.

Intrare: fărmăcitoriu
fărmăcitoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcitoriu
  • fărmăcitoriul
  • fărmăcitoriu‑
  • fărmăcitorie
  • fărmăcitoria
plural
  • fărmăcitorii
  • fărmăcitoriii
  • fărmăcitorii
  • fărmăcitoriile
genitiv-dativ singular
  • fărmăcitoriu
  • fărmăcitoriului
  • fărmăcitorii
  • fărmăcitoriei
plural
  • fărmăcitorii
  • fărmăcitoriilor
  • fărmăcitorii
  • fărmăcitoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)