2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fărâmături vt [At: BARCIANU / Pzi: ~resc / E: fărâmătură] (Trs; nob) A fărâmița.

FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitúră, fărmătúră s. f.] – Fărâmă + suf. -tură.

FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitúră, fărmătúră s. f.] – Fărâmă + suf. -tură.

FĂRÂMITÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

FĂRÂMITÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

fărâmătu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: ~mit~, ~răm~, (Mol) fărm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -tură] 1 (Pop) Sfărâmătură. 2 (Reg) Fărâmă (de pâine). 3 (Îvr) Distragere. 4 (Mpp) Hernie. 5 (Mpp; Trs; îs) ~ de inimă Colică (1).

fărâmitu sf vz fărâmătură

fărmătu sf vz fărâmătură

FĂRÎMĂTÚRĂ, fărîmături, s. f. (Mold.; de obicei la pl.) Fărîmă (mai ales de pîine). V. firimitură. (Atestat în forma regională fărmătură) Șchiopul-cu-barba-cît-cot au și înghițit-o îndată și au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83. Ce să vadă? Bietele nurori jeleau pe soacră-sa... Pene împrăștiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părțile. CREANGĂ, P. 11. Vedeți această văduvă... cu deznădejdea în inimă. Încungiurată de șepte copii ce plîng de foame, îmbrîncită de la ușa bogatului unde nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui. NEGRUZZI, S. I 253. – Variante: (regional) fărmătúră, fărmături, fărîmitúră, fărîmituri, s. f.

FĂRÎMITÚRĂ s. f. v. fărîmătură.

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărîmătură.

FĂRÂMĂTÚRĂ ~i f. Cantitate foarte mică din ceva; pișcătură; strop; dram; pic. /fărâmă + suf. ~tură

fărămătură f. rezultatul fărămării, bucată fărămată, părticică rămasă: fărămăturile ospățului.

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmătúră (reg.) s. f., g.-d. art. fărâmătúrii; pl. fărâmătúri

fărâmătúră s. f., g.-d. art. fărâmătúrii; pl. fărâmătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. brac, fărâmă, firimitură, sfărâmătură.

fărîmătu s. v. BRAC. FĂRÎMĂ. FIRIMITURĂ. SFĂRÎMĂTURĂ.

FĂRÎMĂTU s. bucățică, sfărîmătură. (~ dintr-un obiect.)

arată toate definițiile

Intrare: fărâmături
fărâmături
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fărâmătură
fărâmătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmătu
  • fărâmătura
plural
  • fărâmături
  • fărâmăturile
genitiv-dativ singular
  • fărâmături
  • fărâmăturii
plural
  • fărâmături
  • fărâmăturilor
vocativ singular
plural
fărâmitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmitu
  • fărâmitura
plural
  • fărâmituri
  • fărâmiturile
genitiv-dativ singular
  • fărâmituri
  • fărâmiturii
plural
  • fărâmituri
  • fărâmiturilor
vocativ singular
plural
fărmătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmătu
  • fărmătura
plural
  • fărmături
  • fărmăturile
genitiv-dativ singular
  • fărmături
  • fărmăturii
plural
  • fărmături
  • fărmăturilor
vocativ singular
plural

fărâmătură fărâmitură fărmătură

  • exemple
    • Șchiopul-cu-barba-cît-cot au și înghițit-o îndată și au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83.
      surse: DLRLC
    • Ce să vadă? Bietele nurori jeleau pe soacră-sa... Pene împrăștiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părțile. CREANGĂ, P. 11.
      surse: DLRLC
    • Vedeți această văduvă... cu deznădejdea în inimă. Încungiurată de șepte copii ce plîng de foame, îmbrîncită de la ușa bogatului unde nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui. NEGRUZZI, S. I 253.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fărâmă + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09