9 definiții pentru făptuitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.

făptuitor, ~oare smf [At: NEGRUZZI, S. II, 146 / Pl: ~i, ~oare / E: făptui + -(i)tor] 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune.

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. V. făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. – Pronunțat: -tu-i-.

făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făptuitoare (-tu-i-) s. f., g.-d. art. făptuitoarei; pl. făptuitoare

făptuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. făptuitoárei; pl. făptuitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.

FĂPTUITOR s. (JUR.) 1. făptaș, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptaș, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)

Intrare: făptuitoare
  • silabație: făp-tu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făptuitoare
  • făptuitoarea
plural
  • făptuitoare
  • făptuitoarele
genitiv-dativ singular
  • făptuitoare
  • făptuitoarei
plural
  • făptuitoare
  • făptuitoarelor
vocativ singular
  • făptuitoare
  • făptuitoareo
plural
  • făptuitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făptuitor, făptuitorisubstantiv masculin
făptuitoare, făptuitoaresubstantiv feminin

  • 1. Făptaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făptaș
    • format_quote Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. DLRLC
    • format_quote Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. DLRLC
  • 2. rar Persoană care făptuiește, realizează ceva. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Făptui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.