9 definiții pentru făptuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.

făptuitor, ~oare smf [At: NEGRUZZI, S. II, 146 / Pl: ~i, ~oare / E: făptui + -(i)tor] 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune.

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.

FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. V. făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. – Pronunțat: -tu-i-.

făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făptuitoáre (-tu-i-) s. f., g.-d. art. făptuitoárei; pl. făptuitoáre

făptuitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. făptuitoárei; pl. făptuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.

FĂPTUITOR s. (JUR.) 1. făptaș, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptaș, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)

Intrare: făptuitoare
  • silabație: făp-tu-i-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făptuitoare
  • făptuitoarea
plural
  • făptuitoare
  • făptuitoarele
genitiv-dativ singular
  • făptuitoare
  • făptuitoarei
plural
  • făptuitoare
  • făptuitoarelor
vocativ singular
  • făptuitoare
  • făptuitoareo
plural
  • făptuitoarelor

făptuitor, -oare făptuitoare făptuitor

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256.
      surse: DLRLC
    • Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Persoană care făptuiește, realizează ceva.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Făptui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09