7 definiții pentru făptașă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș.

FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș.

făptaș, ~ă smf [At: 1. NEGRUZZI, S. VI, 627 / Pl: ~i, ~e / E: faptă + -aș] Persoană care a comis un delict Si: făptuitor (1).

făptáș, -ă s. (d. faptă). Făptuitor, care a făptuit, a comis ceva: făptașiĭ și tăĭnuitoriĭ. V. părtaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făptáșă s. f., art. făptáșa, g.-d. art. făptáșei; pl. făptáșe

făptáșă s. f., art. făptáșa, g.-d. art. făptáșei; pl. făptáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂPTÁȘ s. 1. v. infractor. 2. v. autor.

FĂPTAȘ s. (JUR.) 1. făptuitor, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.)

Intrare: făptașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făptașă
  • făptașa
plural
  • făptașe
  • făptașele
genitiv-dativ singular
  • făptașe
  • făptașei
plural
  • făptașe
  • făptașelor
vocativ singular
  • făptașă
  • făptașo
plural
  • făptașelor

făptaș, -ă făptașă

  • 1. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: făptuitor, -oare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Făptașul... se mistuise în mărăcinișuri și negură. DUMITRIU, V. L. 17.
      surse: DLRLC
    • El e făptașul unei crime. TOMA, C. V. 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Faptă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09