2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fălălui vr [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA / Pzi: ~esc / E: pbl ctm feleluiesc +fală] (Reg) A se lăuda în mod exagerat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FĂLĂLUÍRE s. f. v. fălălui. [DAR]

fălăluí, fălăluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se lăuda excesiv.

Intrare: fălăluire
fălăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălăluire
  • fălăluirea
plural
  • fălăluiri
  • fălăluirile
genitiv-dativ singular
  • fălăluiri
  • fălăluirii
plural
  • fălăluiri
  • fălăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fălălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fălălui
  • fălăluire
  • fălăluit
  • fălăluitu‑
  • fălăluind
  • fălăluindu‑
singular plural
  • fălăluiește
  • fălăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fălăluiesc
(să)
  • fălăluiesc
  • fălăluiam
  • fălăluii
  • fălăluisem
a II-a (tu)
  • fălăluiești
(să)
  • fălăluiești
  • fălăluiai
  • fălăluiși
  • fălăluiseși
a III-a (el, ea)
  • fălăluiește
(să)
  • fălăluiască
  • fălăluia
  • fălălui
  • fălăluise
plural I (noi)
  • fălăluim
(să)
  • fălăluim
  • fălăluiam
  • fălăluirăm
  • fălăluiserăm
  • fălăluisem
a II-a (voi)
  • fălăluiți
(să)
  • fălăluiți
  • fălăluiați
  • fălăluirăți
  • fălăluiserăți
  • fălăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • fălăluiesc
(să)
  • fălăluiască
  • fălăluiau
  • fălălui
  • fălăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)