6 definiții pentru făgadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făga sf [At: DOSOFTEI, P. S. 174 / Pl: ~de / E: pvb făgădui] (Înv) 1 Ascultare a unei rugăciuni de către divinitate. 2 Promisiune. 3 (Îe) A se ține de ~ A se ține de cuvânt. 4 Jurământ. 5 (Spc) Promisiune solemnă făcută divinității (pentru iertarea păcatelor).

FĂGÁDĂ, făgade, s. f. (Reg.) Făgăduială. – Postverbal al lui făgădui.

FĂGADĂ s. f. (Mold.) 1. Primire, acceptare. Dînd făgadă rugătoriului. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680). 2. Promisiune. Și-mi făgădui acolo făgadă. DP, 19v. Au căutat moscali lor a cere pace ... cu făgadă că vor face toate cererile turcilor. AXINTE URICARIUL ; cf. DOSOFTEI, PS ; CD 1698, 26v; CANTEMIR, IST.; VP, 60r. Etimologie: făgădui. Vezi și făgădui, făgăduială. Cf. f ă g ă d a ș, f ă g ă d u i a l ă, j u r u i n ț ă, j u r u i r e, j u r u i t ă.

făgádă f., pl. e (d. făgăduĭesc. Cp. cu tăgadă). Vechĭ. Făgăduĭală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂGÁDĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgaduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.

făga s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÎNT. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINȚĂ. LEGĂMÎNT. PROMISIUNE. VORBĂ.

Intrare: făgadă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făga
  • făgada
plural
  • făgade
  • făgadele
genitiv-dativ singular
  • făgade
  • făgadei
plural
  • făgade
  • făgadelor
vocativ singular
plural