2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făgăduit2, ~ă [At: COD. VOR. 145/10 / Pl: ~iți, ~e / E: făgădui] 1 a (Înv) Primit (la sine). 2 (Înv; îs) Bun ~ Bine primit. 3 a Promis. 4 a (În Biblie; îs) Țara ~ă (sau pământul ~) Palestina. 5 sf Promisiune.

făgăduit1 sn [At: CORESI, PS. 132 / Pl: ~uri / E: făgădui] (Înv) 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 Promisiune solemnă făcută divinității.

făgăduít n., pl. urĭ și e, și -ítă d., pl. e. Vechĭ. Făgăduĭală.

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni.

făgădui [At: COD. VOR. 29/1-2 / Pzi: ~;esc / E: mg fogadni] 1 vt (Trs; înv) A primi (în casă). 2 vt (Trs; înv; subiectul este Dumnezeu) A asculta o rugăciune a cuiva. 3 vt (Înv) A accepta legitimitatea unei dorințe sau cereri, promițând totodată îndeplinirea acesteia. 4 vt A promite. 5 vt (Îe) A ~ marea cu sarea (sau Oltul cu totul ori munți de aur) A face promisiuni imposibil de îndeplinit. 6 vr (Înv) A se jura. 7 vr (Înv) A face o promisiune solemnă (către divinitate). 8 vr (Înv; construit cu dativul) A se devota.

făgăduí vb. IV. 1 tr. A promite; a se angaja, a se îndatora, a-și lua obligația să... ◊ Expr. A făgădui marea cu sarea = a face promisiuni imposibil de realizat. A făgădui munți de aur v. aur. A făgădui cerul și pământul v. cer. 2 tr. (înv., reg.; despre Dumnezeu). 4 refl. (înv.; despre oameni) A se jura. • prez.ind. -iesc. / <magh. fogad.

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite. La București, surorile erau îngrijite. Domițian le făgăduise că le va scrie în fiecare zi. BASSARABESCU, V. 21. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. Negustorul a făgăduit că de data asta, doamne ferește, n-are să mai uite. CARAGIALE, P. 153. ◊ Absol. Cum făgăduiai Și cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Și jelea mea toată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 504. ♦ Refl. (Învechit) A se angaja să... Și ne făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12.

A FĂGĂDUÍ ~iésc tranz. 1) A consimți în mod verbal să dea; a promite. ◊ ~ marea și (sau cu) sarea a face promisiuni exagerate. 2) A accepta benevol ca angajament; a promite. A făgăduit să se ducă. /<ung. fogadni

FĂGĂDUI vb. (Trans. SV) A primi, a lua in considerație. Făgăduiaște rugăciunea mea. PS. SEC. XVIII, 32r. Etimologie: magh. fogadni. Vezi și făgadă, făgăduială.

făgăduì v. 1. a promite; 2. refl. a jurui: toți credincioșii craiului... se făgăduise să împlinească cu credință OD. [Ung. FOGADNI].

făgăduĭésc v. tr. (ung. fogadni, a primi în gazdă, a promite). Vechĭ. Găzduĭesc. Azĭ. Promit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făgăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiésc, imperf. 3 sg. făgăduiá; conj. prez. 3 să făgăduiáscă

făgăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiésc, imperf. 3 sg. făgăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făgăduiáscă

făgădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făgăduiesc, conj. făgăduiască)

făgăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂGĂDUÍ vb. v. adăposti, găzdui, jura, primi.

făgădui vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. JURA. PRIMI.

FĂGĂDUI vb. a se angaja, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (~ să facă următoarele...)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făgăduí (-uésc, făgăduít), vb.1. (Înv.) A găzdui, a primi. – 2. (Înv.) A consimți. – 3. A promite, a-și da cuvîntul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” și a promite (DAR; Gáldi, Dict., 89), cf. făgădău.Der. făgadă, s. f. (promisiune); făgădaș, s. n. (promisiune, obligație); făgăduială, s. f. (promisiune, angajament, obligație); făgăduință, s. f. (promisiune); făgăduitor, adj. (promițător); făgăduită, s. f. (înv., promisiune); făgăduitură, s. f. (înv., promisiune). Din rom. provine în bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121).

arată toate definițiile

Intrare: făgăduit
făgăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgăduit
  • făgăduitul
  • făgăduitu‑
  • făgădui
  • făgăduita
plural
  • făgăduiți
  • făgăduiții
  • făgăduite
  • făgăduitele
genitiv-dativ singular
  • făgăduit
  • făgăduitului
  • făgăduite
  • făgăduitei
plural
  • făgăduiți
  • făgăduiților
  • făgăduite
  • făgăduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: făgădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făgădui
  • făgăduire
  • făgăduit
  • făgăduitu‑
  • făgăduind
  • făgăduindu‑
singular plural
  • făgăduiește
  • făgăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făgăduiesc
(să)
  • făgăduiesc
  • făgăduiam
  • făgăduii
  • făgăduisem
a II-a (tu)
  • făgăduiești
(să)
  • făgăduiești
  • făgăduiai
  • făgăduiși
  • făgăduiseși
a III-a (el, ea)
  • făgăduiește
(să)
  • făgăduiască
  • făgăduia
  • făgădui
  • făgăduise
plural I (noi)
  • făgăduim
(să)
  • făgăduim
  • făgăduiam
  • făgăduirăm
  • făgăduiserăm
  • făgăduisem
a II-a (voi)
  • făgăduiți
(să)
  • făgăduiți
  • făgăduiați
  • făgăduirăți
  • făgăduiserăți
  • făgăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • făgăduiesc
(să)
  • făgăduiască
  • făgăduiau
  • făgădui
  • făgăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făgădui

  • 1. A promite cuiva că va face un anumit lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: promite attach_file 4 exemple
    exemple
    • La București, surorile erau îngrijite. Domițian le făgăduise că le va scrie în fiecare zi. BASSARABESCU, V. 21.
      surse: DLRLC
    • Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • Negustorul a făgăduit că de data asta, doamne ferește, n-are să mai uite. CARAGIALE, P. 153.
      surse: DLRLC
    • absolut Cum făgăduiai Și cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Și jelea mea toată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 504.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv învechit A se angaja să...
      exemple
      • Și ne făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12.
        surse: DLRLC

etimologie: