2 intrări

school Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂSĂÍT s. n. v. fâsâit.

FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.

FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

FÂSÂÍT, fâsâituri, s. n. Fâsâială. [Var.: fâsăít s. n.] – V. fâsâi.

FÂSÂÍT, fâsâituri, s. n. Fâsâială. [Var.: fâsăít s. n.] – V. fâsâi.

fâsâi [At: LB / V: (Trs; Ban) ~săi, fâșăi, (Mol; Buc) fosăi / Pzi: fâsâi, (reg) ~esc / E: fâs] 1 vi (D. gaze sub presiune) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea printr-un orificiu strâmt. 2 vi (Buc; pex) A produce un zgomot slab. 3-4 vir (Pfm; d. ființe) A da vânturi fără zgomot. 5 vi (D. ființe) A scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 6 vi A produce un sunet asemănător celui pe care-l face apa când începe să fiarbă. 7 vi (D. lemnele verzi puse pe foc, d. un obiect încins în contact cu apa) A produce un sunet șuierător, caracteristic emisiunii de aburi. 8 vi A pronunța peltic consoanele siflante. 9 vi A nu putea pronunța bine pe „s”. 10 vi (Reg) A pălăvrăgi. 11 vi (Îvp; fig; d. lucrări) A merge încet. 12 vr (Îe) S-a fâsâit! Exprimă convingerea vorbitorului că momentul oportun pentru a întreprinde ceva a trecut.

fâsâit2, ~ă a [At: PAMFILE, C. 7 / V: ~săit / Pl: ~iți, ~e / E: fâsâi] 1 Care nu pronunță bine pe „s”. 2 (D. oameni) Încet. 3 (D. ființe) Care scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 4 Care pronunță peltic consoanele siflante.

fâsâit1 sn [At: DA ms / V: ~săit / Pl: ~uri / E: fâsâi] 1-8 Fâsâială (1-8).

FÎSÎÍ, fî́sîi, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd întocmai ca pronunțarea prelungită a sunetului «f». Se auzea cum fîsîie gazul cu putere. 2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gîsca fîsîie cînd cineva se apropie de pui.Tranz. Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. – Variantă: fîsăí (REBREANU, R. II 65) vb. IV.

A FÂSÂÍ fâsâi intranz. 1) (despre gaze ieșite sub presiune printr-un orificiu strâmt) A produce un zgomot șuierător și înăbușit; a face „fâs”; a sfârâi. 2) (despre ființe) A produce sunete șuierătoare caracteristice. /Din fâs + suf. ~âi

făsăì v. 1. a sforăi (din nas); 2. se zice de sgomotul ce fac în foc lemnele umede. [Onomatopee].

fî́sîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu vgr. physáo, suflu). Se zice despre sunetu pe care-l face un gaz ĭeșind pintr’un loc strîmt fără să explodeze saŭ de sunetu pe care-l face gîsca cînd îșĭ apără bobociĭ saŭ de un om căruĭa ĭ-au căzut dințiĭ și nu maĭ poate vorbi bine. V. fosăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâsâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá; conj. prez. 3 să fấsâie

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

fâsâí vb., ind. și conj. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi

arată toate definițiile

Intrare: fâsâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsâi
  • fâsâire
  • fâsâit
  • fâsâitu‑
  • fâsâind
  • fâsâindu‑
singular plural
  • fâsâie
  • fâsâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiam
  • fâsâii
  • fâsâisem
a II-a (tu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiai
  • fâsâiși
  • fâsâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâia
  • fâsâi
  • fâsâise
plural I (noi)
  • fâsâim
(să)
  • fâsâim
  • fâsâiam
  • fâsâirăm
  • fâsâiserăm
  • fâsâisem
a II-a (voi)
  • fâsâiți
(să)
  • fâsâiți
  • fâsâiați
  • fâsâirăți
  • fâsâiserăți
  • fâsâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâiau
  • fâsâi
  • fâsâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsăi
  • fâsăire
  • fâsăit
  • fâsăitu‑
  • fâsăind
  • fâsăindu‑
singular plural
  • fâsăie
  • fâsăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiam
  • fâsăii
  • fâsăisem
a II-a (tu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiai
  • fâsăiși
  • fâsăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăia
  • fâsăi
  • fâsăise
plural I (noi)
  • fâsăim
(să)
  • fâsăim
  • fâsăiam
  • fâsăirăm
  • fâsăiserăm
  • fâsăisem
a II-a (voi)
  • fâsăiți
(să)
  • fâsăiți
  • fâsăiați
  • fâsăirăți
  • fâsăiserăți
  • fâsăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăiau
  • fâsăi
  • fâsăiseră
Intrare: fâsâit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâsâit
  • fâsâitul
  • fâsâitu‑
plural
  • fâsâituri
  • fâsâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâsâit
  • fâsâitului
plural
  • fâsâituri
  • fâsâiturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâsăit
  • fâsăitul
  • fâsăitu‑
plural
  • fâsăituri
  • fâsăiturile
genitiv-dativ singular
  • fâsăit
  • fâsăitului
plural
  • fâsăituri
  • fâsăiturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâsâi fâsăi

  • 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Se auzea cum fâsâie gazul cu putere.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Gâscanul fâsâie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Gâsca fâsâie când cineva se apropie de pui.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâs + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09

fâsâit fâsăit

etimologie:

  • vezi fâsâi
    surse: DEX '98 DEX '09