10 definiții pentru fârtăție fărtăție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fărtăție sf [At: MARIAN, S. R. II, 84 / Pl: ~ii / E: fărtat + -ie cf fărtăciune] (Îvp) 1 Frăție de cruce. 2 Tovărășie.

FÎRTĂȚÍE s. f. (Rar) Legătură între doi fîrtați; frăție de cruce, prietenie, tovărășie. – Variantă: fărtățíe (SBIERA, P. 183) s. f.

fîrtăcĭúne (vechĭ) și fîrtăție f. Calitatea de fîrtat. Tovărășie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fârtățíe (înv.) s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei

fârtățíe s. f., art. fârtățía, g.-d. fârtățíi, art. fârtățíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂRTĂȚÍE s. v. amiciție, prietenie, tovărășie.

fîrtăție s. v. AMICIȚIE. PRIETENIE. TOVĂRĂȘIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fârtățíe, fârtății, (fărtăție), s.f. – (înv.) Formă de înfrățire a două persoane sau două familii, între care nu există legătură de rudenie; frăție de cruce; înfrățire. Ocaziile ceremoniale în care se realiza cuprinderea de fârtați erau nunțile, ospețele de botez, în ziua de Paști, Crăciun, Rusalii sau la diferite clăci care se organizau în cursul unui an. Obiceiul s-a păstrat în satele din Chioar și Lăpuș. – Din fârtat + suf. -ie (MDA).

fârtățíe, -ii, s.f. – Formă de înfrățire a două persoane sau două familii, între care nu există legătură de rudenie; frăție de cruce; înfrățire. Ceremonialul presupunea un anumit ritual practicat în biserică, unde cei doi care se înfrățeau jurau pe cruce. În Maramureș s-a practicat, până la mijlocul sec. XX, frăția între familii, în zona Chioar (v. studiul lui Chiș Șter). – Din fârtat + -ie.

Intrare: fârtăție
fârtăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârtăție
  • fârtăția
plural
  • fârtății
  • fârtățiile
genitiv-dativ singular
  • fârtății
  • fârtăției
plural
  • fârtății
  • fârtățiilor
vocativ singular
plural
fărtăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărtăție
  • fărtăția
plural
  • fărtății
  • fărtățiile
genitiv-dativ singular
  • fărtății
  • fărtăției
plural
  • fărtății
  • fărtățiilor
vocativ singular
plural

fârtăție fărtăție

etimologie: