2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi.

FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi.

FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. 3. Intranz. (Despre flăcări) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

fâlfâi [At: (a. 1826) LOGHICA, ap. GCR II, 254/20 / V: ~făi, făl~, fălfăi / Pzi: ~esc, ~ / E: fâl + f(âl) + -ăi] 1 vi (D. păsări, adesea complinit prin „din aripă”, „aripi”, rar „cu aripa” ori „aripile”) A da din aripi, producând zgomotul specific zborului. 2 vi (D. o pânză, un steag, o batistă etc.) A flutura (3). 3 vtf (Rar) A agita în aer un obiect Si: a flutura (8). 4 vi (D. o flacără) A pâlpâi. 5 vr (Fam; îe) A i se ~ A nu-i păsa.

FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

FÎIFÎÍ, pers. 3 fîlfîie, vb. IV. Intranz. 1. A da din aripi, producînd zgomotul caracteristic zborului. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116. Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ◊ (Metaforic) Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61. Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40. Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220. 2. (Despre o pînză, un steag etc.) A flutura, a se legăna în bătaia vîntului. Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73. Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. ◊ Tranz. A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170. 3. (Despre o flacără) A pîlpîi. Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62. Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. – Prez. ind. și: fîlfîiește (ALEXANDRESCU, M. 158). – Variante: fălfîi (ISPIRESCU, L. 276), fîlfăí (SAHIA. U.R.S.S. 7) vb. IV.

A SE FÂLFÂÍ mă fâlfâi intranz. fam. A rosti neclar unele sunete (din cauza lipsei dinților). /Din fâl

A FÂLFÂÍ pers. 3 fâlfâie intranz. 1) (despre păsări) A bate din aripi în timpul zborului, producând un zgomot caracteristic. 2) (despre pânze, drapele etc.) A se mișca neregulat în diferite direcții; a flutura. /Din fâl

fălfăì v. 1. a sbura în voia vântului: ciocârliile fălfăiau; 2. a se mișca în undulațiuni: steagurile fâlfăiau. [Onomatopee ce imită freamătul aripilor în sbor: fălf! fălf!].

fî́lfîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu vsl. *fŭflati [Bern.], a șopti, a bîlbîi, precum și cu flutur. Cp. cu bîlbîĭ, pîlpîĭ, gîlgîĭ). Se zice despre huĭetu pe care-l fac aripile’n zbor orĭ pînza orĭ păru în vînt: steagurile fîlfîĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâlfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâiá; conj. prez. 3 să fấlfâie

fâlfâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fâlfâie, imperf. 3 sg. fâfâiá

fîlfîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîlfîie)

fâlfâiu, -fâe 3, -fâiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂLFÂÍ vb. 1. (rar) a pâlpâi, a sfârâi, (Bucov.) a păbâi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. v. flutura. 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.)

FÎLFÎI vb. 1. (rar) a pîlpîi, a sfîrîi, (Bucov.) a păbîi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. a flutura. (Steagul ~ în vînt.) 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. și reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.)

arată toate definițiile

Intrare: fâlfăit
fâlfăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfăit
  • fâlfăitul
  • fâlfăitu‑
  • fâlfăi
  • fâlfăita
plural
  • fâlfăiți
  • fâlfăiții
  • fâlfăite
  • fâlfăitele
genitiv-dativ singular
  • fâlfăit
  • fâlfăitului
  • fâlfăite
  • fâlfăitei
plural
  • fâlfăiți
  • fâlfăiților
  • fâlfăite
  • fâlfăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: fâlfâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfâi
  • fâlfâire
  • fâlfâit
  • fâlfâitu‑
  • fâlfâind
  • fâlfâindu‑
singular plural
  • fâlfâie
  • fâlfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiam
  • fâlfâii
  • fâlfâisem
a II-a (tu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiai
  • fâlfâiși
  • fâlfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâia
  • fâlfâi
  • fâlfâise
plural I (noi)
  • fâlfâim
(să)
  • fâlfâim
  • fâlfâiam
  • fâlfâirăm
  • fâlfâiserăm
  • fâlfâisem
a II-a (voi)
  • fâlfâiți
(să)
  • fâlfâiți
  • fâlfâiați
  • fâlfâirăți
  • fâlfâiserăți
  • fâlfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâiau
  • fâlfâi
  • fâlfâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfăi
  • fâlfăire
  • fâlfăit
  • fâlfăitu‑
  • fâlfăind
  • fâlfăindu‑
singular plural
  • fâlfăie
  • fâlfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiam
  • fâlfăii
  • fâlfăisem
a II-a (tu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiai
  • fâlfăiși
  • fâlfăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăia
  • fâlfăi
  • fâlfăise
plural I (noi)
  • fâlfăim
(să)
  • fâlfăim
  • fâlfăiam
  • fâlfăirăm
  • fâlfăiserăm
  • fâlfăisem
a II-a (voi)
  • fâlfăiți
(să)
  • fâlfăiți
  • fâlfăiați
  • fâlfăirăți
  • fâlfăiserăți
  • fâlfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăiau
  • fâlfăi
  • fâlfăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fălfâi
  • fălfâire
  • fălfâit
  • fălfâitu‑
  • fălfâind
  • fălfâindu‑
singular plural
  • fălfâie
  • fălfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiam
  • fălfâii
  • fălfâisem
a II-a (tu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiai
  • fălfâiși
  • fălfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâia
  • fălfâi
  • fălfâise
plural I (noi)
  • fălfâim
(să)
  • fălfâim
  • fălfâiam
  • fălfâirăm
  • fălfâiserăm
  • fălfâisem
a II-a (voi)
  • fălfâiți
(să)
  • fălfâiți
  • fălfâiați
  • fălfâirăți
  • fălfâiserăți
  • fălfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâiau
  • fălfâi
  • fălfâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâlfâi fâlfăi fălfâi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • metaforic Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61.
      surse: DLRLC
    • metaforic Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40.
      surse: DLRLC
    • metaforic Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: flutura legăna 3 exemple
    exemple
    • Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73.
      surse: DLRLC
    • Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124.
      surse: DLRLC
    • A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Despre flăcări:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pâlpâi 2 exemple
    exemple
    • Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62.
      surse: DLRLC
    • Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: fâlfâiește.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâl + f[âl] + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98