fățuit², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățui] 1 (D. obiecte) Cu suprafața netezită. 2 Lustruit². 3 Poleit². 4 (Pgn) Căruia i s-a dat un aspect frumos. 5 (Reg) Lucrat în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuit². 7 (Pfm; fig) Bătut² (la față). 8 (D. suprafața unor construcții) Cu tencuiala netezită. 9 (Tăb; d. piele) Curățat de ultimele impurități rămase după cenușărit.