FĂRU – FORU < forró magh. „fierbinte”. 1. Foru, 1436 (Sd XIX 11); Forăscu, Alecu (v. „Moș Ion Roată” de Creangă); Forăști s. 2. Foran, act.; -ul t. 3. Forăe, V. (Vr C); – Gh. de Fălcii (BCI VII 52). Aceste forme de nume se pot explica tot așa de bine prin calendaristice ca Nichifor, Cristofor etc* trunchiate. II. 1. Făru (Isp I¹). 2. Făran, fam., olt. (AO IV 472, XYI 330). 3. Fărău (Moț). 4. Fîrău din s. Profa (Mz Pl.); Fîrău, boier, 1432 (Dm I); Fîrîu zis și Furău (Dm; Ștef). 5. Forău = Forou = Forov b. (Dm). 6. Prob. Fărăoani s. (Ștef) și Faraoanele s.