4 definiții pentru ezitațiune esitație

ezitațiune sf [At: NEGULICI / V: esitație / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr hésitation] (Îvr) 1-4 Ezitare (1-4). 5 (Sst) Poticnire (în vorbire).

ezitați(un)e f. nedumerire, șovăire.

*ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

esitație sf vz ezitațiune

Intrare: ezitațiune
ezitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ezitațiune
  • ezitațiunea
plural
  • ezitațiuni
  • ezitațiunile
genitiv-dativ singular
  • ezitațiuni
  • ezitațiunii
plural
  • ezitațiuni
  • ezitațiunilor
vocativ singular
plural
esitație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.