2 definiții pentru ezitațiune

ezitați(un)e f. nedumerire, șovăire.

*ezitațiúne f. (lat. haesitátio, -ónis). Acțiunea de a ezita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Intrare: ezitațiune
ezitațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ezitațiune ezitațiunea
plural ezitațiuni ezitațiunile
genitiv-dativ singular ezitațiuni ezitațiunii
plural ezitațiuni ezitațiunilor
vocativ singular
plural