exultație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr exultation, lat exsultatio] 1 Exultare. 2 Strigăt de bucurie.

EXULTAȚIE s.f. Exultare, chiuit de bucurie. [Gen. -iei, var. exultațiune s.f. / < fr. exultation].

EXULTAȚIE s. f. exultare; exultanță. (< fr. exultation)

exultațiune sf vz exultație

EXULTAȚIUNE s.f. v. exultație.

*exultațiúne f. (lat. exultátio). Acțiunea de a exulta. – Și -áție și -áre.

exultație [x pron. gz] (desp. -ți-e) s. f., art. exultația (desp. -ți-a), g.-d. art. exultației; pl. exultații, art. exultațiile (desp. -ți-i-)

exultație [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exultația (-ți-a), g.-d. art. exultației; pl. exultații, art. exultațiile (-ți-i-)

exultație s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exultația (sil. -ți-a), g.-d. art. exultației; pl. exultații, art. exultațiile (sil. -ți-i-)