EXTRA- Element de compunere însemnând: a) „afară (de)”, „(în) afară”, „deosebit (de)”, care servește la formarea unor adjective; b) „superior”, „ultra-”, „foarte” și care servește la formarea unor adjective. – Din fr. extra-, lat. extra.

extra- [At: DEX / E: fr extra] Element de compunere care servește la formarea unor adjective, cu sensul: 1 (În) afară (de). 2 Deosebit (de). 3 Foarte.

EXTRA- Element de compunere care înseamnă: a) „afară (de)”, „(în) afară”, „deosebit (de)” și care servește la formarea unor adjective; b) „superior”, „ultra-”, „foarte” și care servește la formarea unor adjective. ◊ (Folosit izolat) Vin extra. Mazăre extra. – Din fr. extra-, lat. extra.

EXTRA- Element de compunere care înseamnă: a) «afară (de)», «deosebit (de)» și servește la formarea unor adjective noi ca: extrabugetar, extraparlamentar, extrașcolar etc.; b) superior, deosebit, foarte și servește la formarea unor adjective ca extrafin. ◊ (Uneori folosit izolat) Vin extra.

EXTRA¹- Element prim de compunere savantă care înseamnă „afară (de)”. [< fr. extra-, lat. extra – în afară].

EXTRA²- Element prim de compunere savantă însemnînd „superior”, „deosebit”, „foarte”. [< fr. extra].

EXTRA¹-/EXTRO- pref. „(în) afară (de)”, „superior”, „foarte”. (< fr. extra-, lat. extra)

*éxtra- (lat. extra, afară din. V. stră-), prefix care arată superioritatea saŭ diferența, ca: extrafin, extraordinar, extrașcolar (V. intra-). Se poate zice și ironic, ca și baș: extrahoț, extraprost. Se poate pune și pe urmă ca adj. fix: calitate extra (extrafină). V. trans.

EXTRO- elem. extra¹-.

EXTRA MUROS (lat.) în afara zidurilor (cetății) – A se situa extra muros, a te izola de colectivitate.